Dacian Constantin

un e-le-fant se le-gă-na pe-o sal-tea țesută din venele mele sărea extrem de sus și amețea de mirosul dorului din ele detaliu chimic: sângele meu miroase a cărbune încins peste care s-a predat o

știu că nici ei nu dorm trăiesc aceeași sweet misery atunci de ce ne simțim noi mai altfel poate pentru că noi avem în stomac o nicovală pe care potcovim fluturii ?! să avem emoții galopante

moartea alunecă dinspre buricul ei către aorta mea mama îi pune piedică tata o trage de păr timp în care eu -t-r-ă-i-e-s-c- îți spăl mașina cu multă spumă de PUR detergent care nu mai lasă loc de

m-am băgat în mormântul tatei și m-am întins peste oase o rotulă de-a lui se cuibărește în lăcașul din spatele genunchiului meu respir pe lângă crucea de marmură în memoria celui ce a fost

mopul din debara te iubește îți linge mizeriile le adună și doarme în ele o ia mereu de la capăt pentru că încă de dimineață sunt multe podele de spălat multe rahaturi de-nghițit hapuri se duc

am ajuns la locul crimei cu întârziere evadasem din piele posibil să-mi fi rașchetat carnea pe dinăuntru cu dăltițe argintate de fapt iubirea era o frecție la piciorul lui dumnezeu cu inima stâlcită

când moartea bagă cheia-n broască tresare îngerul de serviciu mă zgâlțâie cumplit mă trezește îmi răsucește coloana cârpită de somn caut papucii pe sub pat și moartea bâjbâie la ușă atrasă evident

privirea tanga mă decapitează - hârșt din tu dedat la prostii auuu-supus din eu-indus așa se face că la trei degete deasupra buricului lumii plutesc creieri cu aripi - fâlfâloșenii gratuite ideile

dragul meu carnea ta e doar un corset în care îți sugrumi anii șireturile îți înnoadă drumuri pe sub ochi eu îți desfac nasturii de pe vertebre și te las să curgi ești azi o băltoacă blestemată

în ceafa mea se află un ecran pe care-mi rulez la vedere scorburile intră-mă tu merg cu spatele în-spre fețe de oameni de-abia când părăsesc mi-arăt ochii deduc între timp din spirulina

ochiul meu e tras de două cămile așa se face că pentru mine dimineața vine mult mai devreme decât văzul dezlipesc bandajul de pe rană și o las să vorbească exerciții de anamneză cu

o să trag cu dinții de buza apusului până mi-oi face piercing cu luna în palmele tale zvârcolesc lumina carnea mea îi încurcă pliurile și degetul mic se zdrelește de-o margine rea și clipa

Pentru că nu am fost în stare să fac un copil – deși \"a fi în stare\" nu are nici o legătură cu \"a voi\" – am început să îmi vărs pornirile materne asupra capacelor. Capacele sticlelor de suc.

Deși l-ai redactat conform principiului “stilului bun” (al lui Aristotel), adică urmărind să îndeplinești condițiile clarității, conciziei, originalității și coerenței, un articol nu a devenit un

iubitul meu vrea de la mine ceva ce să fie numai al lui ceva ce să nu fie împărțit între el și lumină între el și oră între el și apă între el și oho mai ales între el și el ca-n basme iubitul

cred că dacă m-aș dezbrăca de cuvinte aș fi cea mai frumoasă femeie aș vorbi cu ochii în limba română și uneori în limba vederii alteori aș articula dorința din coaste și cu rebela căzută pe