Dacian Constantin

despic pe furiș mândria apoi îi adun din prosoape vertebrele cu plata întreținerii la zi/cu fantomele în ordine mă întorc pe dos un buzunar: dacă dumnezeu îmi scrie cuvintele cine așază spațiile

nu mă pot desprinde nu deși îmi doresc să fecundez lumina eu sunt pe lamelă cu ochiul tău deasupra încălecându-mă aș putea țâșni în el de-a dreptul te-aș putea orbi lighioană ca atunci când îți

elicea s-a poticnit în alge surd lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei decompresie pulsândă înghesuind liniștea între culori mișcătoare și bale neoanele pâlpâie într-o spinare ce-mi arată

elicea s-a poticnit surd în alge lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei decompresie pulsândă înghesuind liniștea între culori mișcătoare și bale deasupra neoanele pâlpâie într-o spinare

nu vreau să te iubesc înghesui cearșaful între pulpe din furia aferentă refuzului alunec în abandon cred că tu participi la mine cu prea multă seriozitate ca și cum cu priviri mi-ai putea

Pentru Li, reluarea întâlnirilor poezie.ro, într-un nou format și cu supunere la analiză a fost un experiment deosebit, din care a plecat cu informații de toate felurile. Pentru poezie.ro a

elicea s-a poticnit surd în alge lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei decompresie pulsândă înghesuind liniștea între culori mișcătoare și bale deasupra neoanele pâlpâie într-o spinare

a plecat luna cu omul meu în dinți. stelele fac lamaze cu inima mea. o prind în colțurile lor lăptoase și așteaptă să nasc. în burtă mi-a prins rădăcini o piatră. în curând va străluci. pe asta se

m-au dezbrăcat și mi-au dat la rindea primul rând de piele șerpește și asta foarte ușor ca și cum aș fi avut doar un abțibild lipit de carne am urlat cu toate că am înțeles că nu mi se-ntâmplă o

umblăm cu oul în noi forăm în pâine culcuș poftei ascundem în cutele cărnii instinctele aș vrea s-o comitem să încurcăm circulația la moghioroș să ne treacă reci claxoane prin timpane să

jumătatea mea anxioasă plimbă nervos o cămilă dintr-o parte în alta a tubului în care creștem jumătatea lui fistichie a pus inimii căpăstru pintenii altui sânge o călăresc nu intru-n

în ciuda tuturor faptelor de până la mine l-am iubit disperată iarna aceea învățase să lase urme și când nu era pentru andrei fericirea era un carusel cu mine cocoțată pe-o idee cu mine mereu alta

în ciuda tuturor faptelor de până la mine l-am iubit disperată iarna aceea copila bătrână din mine mușca pe ascuns din tapițeria scaunului pe care stătuse învățase să lase urme și când nu

de azi toate paginile mele vor avea antet talpa lui andrei asta ca să știi ce ascund sub breton atunci când m-aplec să leg focilor mustățile să înțelegi că mi-e frig când mă săruți așa de parcă ai