despic pe furiș mândria
apoi îi adun din prosoape
vertebrele
cu plata întreținerii la zi/cu fantomele în ordine
mă întorc pe dos
un buzunar:
dacă dumnezeu îmi scrie cuvintele
cine așază spațiile
nu mă pot desprinde nu
deși îmi doresc să fecundez lumina
eu sunt
pe lamelă
cu ochiul tău deasupra
încălecându-mă
aș putea țâșni
în el de-a dreptul
te-aș putea orbi
lighioană
ca atunci când îți
peisaj imposibil de recuperat:
tu* cuprinzi cu o singură mână mijlocelul timpului
extragi rădăcinile pătrate din sânul meu dospit șlefuiești arzândul cu sprânceana
cu o lingură în mână mă cauți în
elicea s-a poticnit în alge surd
lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei
decompresie pulsândă înghesuind liniștea
între culori mișcătoare și bale
neoanele pâlpâie într-o
spinare ce-mi arată
elicea s-a poticnit surd în alge
lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei
decompresie pulsândă înghesuind liniștea
între culori mișcătoare și bale
deasupra neoanele pâlpâie într-o
spinare
mi-am luat porc
a se-nțelege că nu de crescut
ci de împrietenit pământul
cu râtul lui
scormonim amândoi
după tine afânăm tăcerea
guițăm stereo
sperând să ne-auzi
columba n-a avut
mi-am propus ca de fiecare dată când respiri
să iau notițe cu ochii mobilizați în vânătoare
pe nara ta
aceasta e o dovadă de răsfăț în literă
stau în hamacul limbii române
și-mi sug degetul
nu vreau să te iubesc
înghesui cearșaful între pulpe
din furia aferentă refuzului
alunec în abandon
cred că tu participi la mine
cu prea multă seriozitate ca și cum
cu priviri mi-ai putea
cu urechile-n gură
aud ce se întâmplă în mine
în fond
eu știu să cheltuiesc sângele
pe nimicuri
dospesc într-o bubă tristă
căreia dumnezeu îi roade periodic
coaja
țin capul în chiuvetă și văd tot
Pentru Li, reluarea întâlnirilor poezie.ro, într-un nou format și cu supunere la analiză a fost un experiment deosebit, din care a plecat cu informații de toate felurile.
Pentru poezie.ro a
elicea s-a poticnit surd în alge
lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei
decompresie pulsândă înghesuind liniștea
între culori mișcătoare și bale
deasupra neoanele pâlpâie într-o
spinare
a plecat luna cu omul meu în dinți.
stelele fac lamaze cu inima mea.
o prind în colțurile lor lăptoase și așteaptă să nasc.
în burtă mi-a prins rădăcini o piatră. în curând va străluci.
pe asta se
pentru că-n noi se zbate un cub de dragoste
cu aripi
ashzhara a urlat
avea pumnii strânși
îi ochi îi tălăzuia isteric o poftă
țipătul mi-a alunecat pe fereastră
izbit s-a întors în ecou în gura
de dimineață fac gargară cu aFter-shave-ul tău
în timp ce viața se zgârcește
dă din mâini ca apucata pune becuri prin înlănuțuirea mea de celule
exilată din ea însăși jivina îmi arde-n creier
își
e frustrat
se pliază pe storuri și trage realitatea de țâțe.
m-aș rezema pe sictirul lui cu un cot
reinventându-l.
îmi face mici crestături pe piele cu hârtia A5.
b3 ustură. b3 arde.
ultima mea
am inundat cabina telefonică. suntem blocați în ea și sunăm la întâmplare.
sunt toți plecați. ne răspund focile rămase acasă, în locul robotului.
degetele lui s-au lipit de taste. ale mele de
limbută e tăcerea.
există zile în care nu ai vrea să ai vreo inițiativă.
atunci ai nevoie de o realitate care să se impună ca un decolteu hărțuitor privirii.
de ce suntem noi oare o generație de
în timp ce mă pieptănam am descoperit un cucui
iubitul meu încearcă să iasă din mine pe-acolo
pe unde n-a intrat niciodată
și dacă m-aș fi dezbrăcat aș fi rămas numai iubire
hainele mele
m-au dezbrăcat și mi-au dat la rindea primul rând de piele șerpește
și asta foarte ușor ca și cum aș fi avut doar un abțibild lipit de carne
am urlat cu toate că am înțeles că nu mi se-ntâmplă o
umblăm cu oul în noi
forăm în pâine culcuș poftei ascundem în cutele cărnii
instinctele
aș vrea s-o comitem să încurcăm circulația
la moghioroș să ne treacă reci
claxoane prin timpane să
jumătatea mea anxioasă
plimbă nervos o cămilă dintr-o parte în alta
a tubului în care creștem
jumătatea lui fistichie
a pus inimii căpăstru
pintenii altui sânge o călăresc
nu intru-n
în ciuda tuturor faptelor de până la mine
l-am iubit disperată iarna aceea
învățase să lase urme și când nu era
pentru andrei fericirea era un carusel cu mine cocoțată pe-o idee
cu mine mereu alta
în ciuda tuturor faptelor de până la mine
l-am iubit disperată iarna aceea
copila bătrână din mine mușca pe ascuns
din tapițeria scaunului pe care stătuse
învățase să lase urme și când nu
de azi toate paginile mele vor avea antet talpa lui andrei
asta ca să știi ce ascund sub breton atunci când m-aplec
să leg focilor mustățile
să înțelegi că mi-e frig când mă săruți așa de parcă
ai