ashzhara a urlat

Cuminti si rumeni am pornit in directii opuse.
In fine, din punctul meu de vedere, sfirsitul e la \"dragoastea nu\".
Remarcabila schimbare de stil si de forma. Arzator urlet, as fi spus, nu demult. E un text bun, dupa tot ce am citit azi, mai ales ca am ascultat keren ann. As urla si eu ca tine, numai ca nu prea mai am cuvinte. Stii de ce.

mai sa fie! parca le zici din ce in ce mai bine - mai sprinten,mai econom,mai plastic!Imi place ca rupi transmisia poetica in bucati anti-discursive. Ce mi-a cazut greu la ficati au fost crucile ranjite si cambrate - sunt cam patetice in textura si asa amenintatoare a bucatii.E prea evidenta simbolistica!Sunt si imagini faine.
Nu stiu unde o sa ajungi in ritmul asta.Ma sperii - -nici nu ma mir ca bietul barbat a dat cu ciocanitoarea de calorifer. Cred ca il complexezi...

Ei ash! Uite ce-am înțeles eu: vă cam jucați viața la zaruri. Isteric.

Luați urma soarelui, are mai multe degete, nu vi le prindeți toate în capcane.

Zici că v-au pus cruce?

ar trebui să facem dragoste
și nu să scriem despre moarte

cu degetele prinse-n capcane pentru șoareci
miros a brânză

stii ca uneori trebuie sa faci niste sacrificii, un gambit, un nivel, o mutare en passant pentru a castiga ceva mai de pret. La sfarsit raman regele si regina, indragostiti pe tabla de sah, mor in final impreuna, mirosind a branza.

Emilian, și din punctul meu de vedere, sfârșitul e tot la \"dragostea nu\" :) Dacă mă înțelegi...
Din acest \"eu nu mai am cuvinte\" al tău, nu cred o iotă. Și aștept să te contrazici! :)

Felix, am scos crucile acelea fără să regret căci și eu simțeam că sunt în plus, aveam însă nevoie să mi-o spună cineva. :) Cât despre complexarea masculilor, cu sau fără ciocănitori la creier, crezi că îmi folosește la ceva?! (nu aștept răspuns că-l știu:P)

Corneliu, nu, nu ne jucăm viața la zaruri. Avem doar norocul constatării unor imposibilități, asumării lor și achitării sacrificiilor necesare pentru bucata de brânză. Și foamea e umană, nu?! Mai ales ea.

Ionuț, știu, da. Mulțumesc.

prietenesc,
li

in regele moare, cineva muta bornele regatului micsorind spatiul acustic al urletului. Era o vreme a destramarii in care iubitii se infasurau in izolirband ca sa mai aibe sansa unei uniri. Electricienii erau cei mai virili.Ei nu scriau despre moarte ci masurau voltii unei epoci. Legile permiteau orice in afara de ucis soareci, intre om si sobolan diferenta se rezuma la cine are cascavalul.Ma duc sa urlu a anarhie si jale..are cineva izolirband?

Adrian,

Îmi plac enorm continuările acestea în cititor, pornind de la câteva cuvinte ale mele. Nu m-am gândit la izolerband, poate pentru că izolarea se realizează pe interior și nu către eventualele atacuri din afară.
Mulțumesc că ai trecut, urlând a anarhie și jale.

li

a trecut februarie, a trecut ziua Valentinei, a trecut și dragobetele. dar primăvară tot este. și cum Agonia aceasta este o lume, prin colțurile ei se dau nărăvașii mânji la dragoste primăvăratică. colo vezi doi urcând minunat spre porțile raiului, centaur-satir cu nimfă-nufăr înmuguriți suflet în suflet, aci iarăși ritualul împerecherii își spune cuvântul, unul urlă rău, una urlă rea, peste tot iubirea e în toi.
se fac poeme din poeme, se înlănțuie suflet din suflet, se globalizează poezia, sunt scrise peste tot replici la replici la replici și muzele se bat unele cu altele divin.
de data asta elanul există, dar nu se mai ajunge la nici o poartă, pentru că moartea ajunge acasă mai devreme... decât dragostea. să iubești condamnat, la asta nu m-am gândit niciodată. sufletul strâns în neputința imposibilului.
plus că ce nevoie mai e de atâtea cruci în spinare? a fost o cruce, a fost un Miel... io zic să nu mai purtăm în cocoașe mincinoase cruci de crocodil.
trăiți-vă iubirea oameni buni, trăiți-vă minunea, lăsați de-o-parte ispita falsă a durerii. toate durerile noastre au încetat de la moartea Lui. nu Îl mai nesocotiți, nu Îl mai scuipați și voi cu durerile voastre lașe. nu vă mai buluciți sub crucea Lui, pe crucea Lui. a murit destul pentru toți. nu v-a cerut ajutorul. lăsați-I crucea în pace.

Așa, Cătălin. Și?!

Catalin, noi ne traim iubirea.. dar daca ea a murit? atunci crucea ei va renaste din spinarea noastra. Iisus e plata pacatelor noastre, si crucea lui e crucea noastra.