signifying nothing

*ce cred despre acest text
trebuie sa cred ca lumina a venit prin trompele uterine
*ce cred despre acest text
si ca ne-a furat aerul. pardon, aerului. dar cum branhii doar tanjim, ne tehnologizam
*ce cred despre acest text
tarrrr. apasam tasta 2, de 1 ne e frica
si ma uit tranzitiv, reflexiv (fara ce si se)
si mai cred... (nu doar despre text).

li,
mi-ai mai furat nitel din aer si oleaca din somn
:)

Eu cred ca acest text are aerul acela al unui copil rasfatat ce participa prima oara la tip top mini top si care spune o gramada de prostii si lumea aplauda. Chestia interesanta este ca prostiile au urme de adevar si remarc in text lucruri pozitive ca de ex..

ne uităm holbați în moarte
ca-ntr-o imensă carte de telefoane.

insa problema vine in momentul fandoselilor poetice de ex...
pe dinafară cască șerpii a plictis
latră îngeru-n ureche

Foarte multa rasfatare, foarte multa, este prea evident atunci cand incerci sa impresionezi cititorul cu expresii gandite, chestiile gandite se vad foarte clar intr-o poezie, la fel precum cele simtite se simt.

Ce sa/ti fac eu daca ai norocul sa te comentez, nu o sa fac ca multimea dobitocilor cu texte de atelier care te slavesc pentru debitatii si nici ca unii instelatori care sunt vrajiti de unele imbecilitati, sau poate de chipul tau recunosc, provocator de atragator. So, inca nu vad poezie in scrierile tale, astept si o voi spune cu sinceritate atunci cand va apare.

Aproape că ai făcut un poem în comentariu. Evident, în maniera ta.
Mulțumesc pentru aer și zâmbet.

li

li, diminutivata cum mi-s, nu pot decat citi poeme (cu tot ce deriva din asta), nici macar recita. eu pot desavarsi numai franturi. m-o aduna si pe mine aerul, poate.

Incep sa te invidiez, succes si de-acum

Mădă, Mihai,

Asfixierea (fie ea și poetică) nu e de invidiat.
Un poem cu o mască de oxigen pe figură aproape că-și sufocă autorul. :) Deh... aiureli !

prietenesc,
li

Tare frumos textul acesta Ali... ai surprins foarte bine starea de sufocare a sufletului... si pana la trup doar un pas... pana nu traiesti asa ceva n-ai cum sa intelegi... e genul de poezie care nu transmite dar care poate fi recunoscuta. Felicitarile mele.

mi-a plăcut mult... l-am citit aproape ca pe o poveste, fascinat și dus undeva, într-un spațiu pe care nu pot să-l numesc... \'mi s-a lipit de pleoape\' textul ăsta...

Li isi posteaza poemele la \"personale\" cu satisfactia aproape sadica cu care tiganii isi boteaza toti copiii \"Deșu\", asa ca pana nu am sa vad unul (mai recent, adica de la Lazar incoace) purtand marca \"poezie\" nu o sa zic nimic, decat banalitati. Cum ar fi aceasta ca despre textul asta imi pare rau sa recunosc ca Ionut Caragea zis si Johnny Mnemonic sau Jon Vendetta a zis bine, bine de tot.
Cam asa,
Bobadil.

Alexandru, îți stă bine fascinat :)
Mulțumesc pentru prima vizită!

Andu, îmi aparțin toate alegerile, inclusiv cele de a încadra textele la personale sau impersonale sau la ce personna vrea mușchiul deșănțat și furios al inimii mele.
Asta nu înseamnă nicidecum că aplic textelor mele un blazon, ci că încerc să vin MODEST și onest în fața cititorului, prin opțiunea asta, mai aproape de mine decât de o generalizare valorică.
Update: De la \"lazăr\" încoace, am mai încadrat încă două texte la POEZIE, pe una dintre ele chiar ai însteluțat-o tu. Cred însă că NU alegerea categoriei la postare face textul să fie POEZIE. Nici steluțele, evident.

Cât despre congratulările și bătăile amicale pe umăr pentru Caragea, mai că văd un curcubeu deasupra frunților voastre, încununându-vă ideile. Mă bucur să văd că lipsa mea de talent vă leagă. Cine știe ce minunată prietenie scriitoricească va ieși din asta.

Altfel, țiganii, mai nou își botează plozii \"Mercedesa\".

li

mai vii de-acasa... e bine ca ai inceput sa scuturi si sa incetezi a te mai intreba cu voce tare.

si eu m-am chinuit mult si inca ma mai chinui sa scap de autosatisfacere. sunt procese psihologice extem de delicate... incepi sa rezumi si sa conchizi, nu te mai pierzi in stuf.

devine ok

va trebui sa scapi de jocurile de cuvinte si potriveli care, chiar daca pot avea insemnatate la nivel profund, fura peisajul si lasa cititorul la suprafata

unii autori cu orgoliu foarte puternic si scriere mediocra, precum Alina Lazar, dar cu potential enorm, nu inteleg ca numai scuturati puternic pot trece de ciclul primar al poeziei...anume Agonia. Poate ca intr-o zi vei constata cat de mult iti ajuta ceea ce scriu unii ca mine. Inca nu arati deschidere poetica, nu dovedesti ca stii si altceva in afara de organe si soparle...
Eu si Andu, eu pt el am respect, cand il prind ca gafeaza il ard, cand scrie bine il felicit si cred ca este si reciproc. Nu exista pupincurismele care le gasesti in bisericutele astea poetice.

Eu unul cred ca o poezie merita sa existe si pentru un vers reusit al ei, nu mai vorbesc de doua. Ceea ce nu este valabil pentru alte domenii de expresie artistica - de la roman pana la sculptura, unde intregul, ansamblul trebuie sa primeze si sa ordoneze partile, se poate in poezie. Un singur vers are in minte un poet atunci cand se apuca sa scrie o poezie.
Sa las teoria la o parte si sa spun doar atat: versurile pentru care merita sa existe acest poem (pentru mine ) sunt:
și noi ne urcăm unul pe celălalt să ajungem la aer.
ni-l furăm unul altuia cu rândul.

plutim un pic deasupra noastră.

și nici o lumină în cerul gurii

Ba mai mult, pentru aceste versuri, mi se pare ca merita sa existe Alina Livia Lazar insasi.

Alina, nu e chiar asa - signifying nothing! Potopul si luminita de la capatul tunelului,care in loc sa fie varful Ararat e cerul gurii (care poate fi negru sau rosu),n-a fost observat de nimeni.Toti comentatorii au comentat mai degraba pasarelile din cismigiu decat poemul tau. nu ma extind mai mult acum,pt ca o sa o fac la modul oficial,probabil,solicitare pe care mi-a facut-o muzeul literaturii.Mai multe nu zic...

Merci pentru intermedierea conflictului dintre mine si Sorin - recunosc,a fost greseala mea. totul mi se trage de la comentariile ovale si rasuflate ale lui voda caragea.

Ioana: prețioase reperele tale. să știi că eu n-am uitat de conservă. tu cred că însă da. e pe aici pe undeva. cred că la \"nu te face că nu vezi\" :). Remember?!


Horia: \"Un singur vers are in minte un poet atunci cand se apuca sa scrie o poezie\" - Oho. Da :) Sau o idee, dacă e norocos. Dacă e poet, adică. De-a binelea.

Felix: Acela nu a fost un conflict, cel cu Sorin. Ci doar o neînțelegere. Evident, eu am fost cea mai înduioșată (aici urmează un zâmbet cu toți dinții!).
Ah, să nu uit: Chiar credeam că nu se vede deloc ultimul vers! DE FAPT, DE ACEEA L-AM ȘI ÎNCLINAT !
Mi-ar fi părut rău să nu. (nu înțeleg ce e cu solicitarea aceea. tu chiar răspunzi așa, la toate... solicitările? :) )

prietenesc,
li

Miru,

De abia acum am văzut semnul tău. Fiind unul dintre primii oameni care m-a ajutat echilibrat și eficient, nu pot decât să mă bucur de prezența ta aici, mai ales că ... e mai mult absență, în general.

Și, iată, spunându-mi \"e genul de poezie care nu transmite dar care poate fi recunoscuta\" - mi-ai mai dat o sugestie.Un sfat.Un reper. Mulțumesc, Miru.

prietenesc,
li