sonar

1 min lectură·8 aprilie 2006

Mediu

elicea s-a poticnit surd în alge

lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei

decompresie pulsândă înghesuind liniștea

între culori mișcătoare și bale

deasupra neoanele pâlpâie într-o

spinare ce-mi arată -a-f-a-r-a-

sunt o bulă de oxigen în gelatină

orice mișcare

m-adâncește și mai mult

urlu

ping

ora bora super tora

lent sunetul înoată

zdrelind pe margini sarea

vibrațiile tale sosesc în mine

electrocutează apa

mă pătrund

moale

respir printr-o branhie

pedalez în gol

cu nările lipite

inima se desprinde din mine leneșă

mă absorb

022.251

Dacian Constantin. “sonar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/176049/sonar

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

dramatic, nu spun mai mult decat la cerere.

nu cer decât dacă mă implori.