Mediu
În funcție de gradul de deschidere a aripilor, poți ști dacă ai ajuns în fața zidului.
Desenează pe el un cer. Fă-l al tău. Orbule.
Adevărul e că nu te învăț de bine. Te învăț de mine.
De noi ne va învăța lumina. De ei știm oricum. Știrile vin despachetate și goale, nerușinate și vii. Bolduri înfipte ușor în pleoape. Zi-mi ce vezi. Vezi ce-mi zici.
Aș vrea să mă ajute cineva, să mi se spună cu cine vorbesc. Am o porta-voce, două porta-mâini și-un semn de purtare exemplară. O coroniță. Premianta tatii – asta sunt, chiar și atunci când, dezlegată de fire fiind, scrobesc cu iubire un cearșaf dintr-o noapte subțire.
Slabă.
Anemică.
În seara asta o să dirijez o orchestră de cârtițe. Le-am pregătit instrumente de forat. O să le biciuiesc, iar ele vor scoate sunete care se vor lipi vâscoase de pereții prin care vreau eu să alerge. Cârtițele mele vor aera pământul. Viermii vor chicoti și niște bucăți de carne proaspăt murită vor sta mereu în calea credinței. Pe sub pământ o să îmi trimit pașii și viețuitoarele. Canale. Mă voi odihni doar în pânza freatică. Un fel de sânge al pământului.
Să masezi gâlmele copacului. Îl doare verdele și pe el. Și pe el îl doare uneori vântul. Doar știai asta, de pe vremea în care adunai rămurele și te hrăneai cu muguri. Pe vremea aceea stăteam rezemați de el. Pe vremea asta, avem coloană vertebrală. Dar și câte o cocoașă. Plus o vârstă de care nu am învățat să ne rușinăm.
Poveste: Pe-atunci obrazul tău era acrișor ca zarzărele. Eu, Zaraza ta cu șosete căzute. Pantaloni scurți și rochiță cu buline. Peste fotografia asta se scurge ceva. Zemuiește timpul. Miroase-a buclă de păr păstrată în plic. A soldăței de plumb. A dinți de lapte dureroși.
Unele gânduri îmi sfârâie pe buze răni ce-mi țin calea. Cu gene scrântite, încă mă lupt să fac lumină, scobind în cremenea inimii mele.
Aruncă-te în golurile vii dintre oameni. Nu râvni. Trage-te adânc în tine ca un abur. Pune palmele pe piept și rostogolește-te. Jos, foarte jos, te așteaptă o mamă cu mâinile-n poale.
Ai văzut tu icoană mai plângătoare ca aceasta?! Cazi în genunchi.
Și-acum, pe loc repaus.
Þi-ajunge. Moartea s-a dus și ea de aiurea, pe alte meleaguri, să se împăuneze cu arta ei de a tulbura. Cu noi nu-i mai merge.
Acum e multă poezie în drumul spre casă. Ea-ți sare în față ca o cățea și mârâie. N-o lovi. Îi e doar foame.
Desenează pe el un cer. Fă-l al tău. Orbule.
Adevărul e că nu te învăț de bine. Te învăț de mine.
De noi ne va învăța lumina. De ei știm oricum. Știrile vin despachetate și goale, nerușinate și vii. Bolduri înfipte ușor în pleoape. Zi-mi ce vezi. Vezi ce-mi zici.
Aș vrea să mă ajute cineva, să mi se spună cu cine vorbesc. Am o porta-voce, două porta-mâini și-un semn de purtare exemplară. O coroniță. Premianta tatii – asta sunt, chiar și atunci când, dezlegată de fire fiind, scrobesc cu iubire un cearșaf dintr-o noapte subțire.
Slabă.
Anemică.
În seara asta o să dirijez o orchestră de cârtițe. Le-am pregătit instrumente de forat. O să le biciuiesc, iar ele vor scoate sunete care se vor lipi vâscoase de pereții prin care vreau eu să alerge. Cârtițele mele vor aera pământul. Viermii vor chicoti și niște bucăți de carne proaspăt murită vor sta mereu în calea credinței. Pe sub pământ o să îmi trimit pașii și viețuitoarele. Canale. Mă voi odihni doar în pânza freatică. Un fel de sânge al pământului.
Să masezi gâlmele copacului. Îl doare verdele și pe el. Și pe el îl doare uneori vântul. Doar știai asta, de pe vremea în care adunai rămurele și te hrăneai cu muguri. Pe vremea aceea stăteam rezemați de el. Pe vremea asta, avem coloană vertebrală. Dar și câte o cocoașă. Plus o vârstă de care nu am învățat să ne rușinăm.
Poveste: Pe-atunci obrazul tău era acrișor ca zarzărele. Eu, Zaraza ta cu șosete căzute. Pantaloni scurți și rochiță cu buline. Peste fotografia asta se scurge ceva. Zemuiește timpul. Miroase-a buclă de păr păstrată în plic. A soldăței de plumb. A dinți de lapte dureroși.
Unele gânduri îmi sfârâie pe buze răni ce-mi țin calea. Cu gene scrântite, încă mă lupt să fac lumină, scobind în cremenea inimii mele.
Aruncă-te în golurile vii dintre oameni. Nu râvni. Trage-te adânc în tine ca un abur. Pune palmele pe piept și rostogolește-te. Jos, foarte jos, te așteaptă o mamă cu mâinile-n poale.
Ai văzut tu icoană mai plângătoare ca aceasta?! Cazi în genunchi.
Și-acum, pe loc repaus.
Þi-ajunge. Moartea s-a dus și ea de aiurea, pe alte meleaguri, să se împăuneze cu arta ei de a tulbura. Cu noi nu-i mai merge.
Acum e multă poezie în drumul spre casă. Ea-ți sare în față ca o cățea și mârâie. N-o lovi. Îi e doar foame.
0104.478
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 419
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “orchestră de cârtițe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/162553/orchestra-de-cartiteComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCColoana aceea vertebrală atât de elastică încât uiți de ea e posibil să fi rămas cu trestiile, prin vreo deltă de gând. Noroc că știu că tu îți amintești mereu. Mai ales întrebările, Șerban.
Ioan, poate fi offtopic, dar nu pentru mine! :) Dacă ar fi fost să îmi recitesc textul (deși urăsc să o fac) prin privirea ta, aș fi jurat că la zarzăre te oprești. :) După cum te știu de prin \"ferestrele\" tale, adică de prin scrierile tale.
Flashuri care m-au bucurat-luminat. Mulțumesc.
li
Ioan, poate fi offtopic, dar nu pentru mine! :) Dacă ar fi fost să îmi recitesc textul (deși urăsc să o fac) prin privirea ta, aș fi jurat că la zarzăre te oprești. :) După cum te știu de prin \"ferestrele\" tale, adică de prin scrierile tale.
Flashuri care m-au bucurat-luminat. Mulțumesc.
li
0
CACine va căuta cuvîntul de mai sus în dicționare va afla că sub pămînt e o muncă titanică a descompunerii și aerisirii. Că nota sol cu rodnicia ei cîntătoare ține de munca umilă a rîmei. Că lumina rodește din întunericul fertil al uitării. Din pulberea mărunțită migălos a inimii.
„Cu gene scrântite, încă mă lupt să fac lumină, scobind în cremenea inimii mele.”
Mare parte din poezia ta se consumă în adîncurile oarbe, tulburi în care se zămislește necontenit, cu o modestie magmatică fața cea nouă a pămîntului. Pentru ca într-un tîrziu să ai clipe de reverie incredibilă văzînd cum domoale înverziri peste cutremure se-aștern.
Atunci cățeaua poeziei te mușcă de față recunoscătoare.
0
MC Eram la raspantia verbului formal, la raspantia vorbirii exacte, repetibile si complexa in natura ei. Invatam pentru admiterea in magistratura si o privire printre poeziile vechi, poeziile noi m-a repus putin langa fraza plastica si langa culoarea policroma a versului liber.
Poezia ta textuala e o respiratie uniforma, la nivelul niburilor primordiale cu insertii libertine de livresc si ancestral. O sete de poezie binevenita.
Poezia ta textuala e o respiratie uniforma, la nivelul niburilor primordiale cu insertii libertine de livresc si ancestral. O sete de poezie binevenita.
0
PCtext la granita aproape stearsa dintre poem si proza. de aceea nu s-ar putea spune ca e poem in proza, nici ca e proza in poem (proza poetica).
text si scriere experimentala (experimentul structural, metaforic, eseistic), postmodernista simptomatologic (fragmentarism, (auto)reflexivitate, (auto)biograficul estetizant si fantastic).
sa le luam pe rind.
1) experimentul structural. fiecare paragraf este nou in raport cu precedentul. idei noi, atmosfera noua, subiectivitate diferit manifestata.
2) experimentul metaforic. titlul insusi este o metafora. metafora obsedanta a textului care se repeta in alte metafore de-a lungul si de-a latul intregii scriituri. metafora a incognoscibilului cognoscibil. metafora a \"aerarii pamintului\". metafora a paradoxului autobiografic (nu stiu daca si estetizant si fantastic). pentru ca sint atit de multe, nu voi da si exemple. intreg textul este un compendiu al metaforelor posibile si imposibile pe care o astfel de scriitura le poate dezvolta plecind de la metafora obsedanta, originara, din titlu.
3) experimentul eseistic. pentru ca este mai greu, probabil, de depistat, voi cita fragmentul respectiv:
\"Moartea s-a dus și ea de aiurea, pe alte meleaguri, să se împăuneze cu arta ei de a tulbura. Cu noi nu-i mai merge.
Acum e multă poezie în drumul spre casă. Ea-ți sare în față ca o cățea și mârâie. N-o lovi. Îi e doar foame\"
contemplarea (tot metaforica si subiectiva) a unor notiuni (moartea, poezia)este de natura eseistica.
4) fragmentarism. cel mai bine se observa la nivelul formei, dar mai adinc vizibil este la nivelul continutului. ideea centrala, a incognoscibilului cognoscibil (sau invers), metaforizat, zooificat, este redata, ilustrata sau verificata textual si scriptural prin ruperi ideatice.
5) autoreflexivitate. subiectul contemplativ doreste identificarea cu subiectul (notional) al metaforei obsedante in jurul careia este construit totul. autoreflexivitatea este marcata gramatical de multele verbe la diateza reflexiva, dar iata un lucru mult prea banal pentru a mai fi explorat.
6) autobiograficul estetizant si fabulos. acesta este prezent in toate paragrafele, in toate \"ideile\" descriptive, dar niciunde nu este mai puternic decit in acest punct:
\" O coroniță. Premianta tatii – asta sunt, chiar și atunci când, dezlegată de fire fiind, scrobesc cu iubire un cearșaf dintr-o noapte subțire\". acest fragment este edificator: autobiograficul este estetizant (prezentat intr-o lumina frumoasa, mai simplu spus), dar si fantastic: \"...scrobesc cu iubire un cearșaf dintr-o noapte subțire\".
text si scriere experimentala (experimentul structural, metaforic, eseistic), postmodernista simptomatologic (fragmentarism, (auto)reflexivitate, (auto)biograficul estetizant si fantastic).
sa le luam pe rind.
1) experimentul structural. fiecare paragraf este nou in raport cu precedentul. idei noi, atmosfera noua, subiectivitate diferit manifestata.
2) experimentul metaforic. titlul insusi este o metafora. metafora obsedanta a textului care se repeta in alte metafore de-a lungul si de-a latul intregii scriituri. metafora a incognoscibilului cognoscibil. metafora a \"aerarii pamintului\". metafora a paradoxului autobiografic (nu stiu daca si estetizant si fantastic). pentru ca sint atit de multe, nu voi da si exemple. intreg textul este un compendiu al metaforelor posibile si imposibile pe care o astfel de scriitura le poate dezvolta plecind de la metafora obsedanta, originara, din titlu.
3) experimentul eseistic. pentru ca este mai greu, probabil, de depistat, voi cita fragmentul respectiv:
\"Moartea s-a dus și ea de aiurea, pe alte meleaguri, să se împăuneze cu arta ei de a tulbura. Cu noi nu-i mai merge.
Acum e multă poezie în drumul spre casă. Ea-ți sare în față ca o cățea și mârâie. N-o lovi. Îi e doar foame\"
contemplarea (tot metaforica si subiectiva) a unor notiuni (moartea, poezia)este de natura eseistica.
4) fragmentarism. cel mai bine se observa la nivelul formei, dar mai adinc vizibil este la nivelul continutului. ideea centrala, a incognoscibilului cognoscibil (sau invers), metaforizat, zooificat, este redata, ilustrata sau verificata textual si scriptural prin ruperi ideatice.
5) autoreflexivitate. subiectul contemplativ doreste identificarea cu subiectul (notional) al metaforei obsedante in jurul careia este construit totul. autoreflexivitatea este marcata gramatical de multele verbe la diateza reflexiva, dar iata un lucru mult prea banal pentru a mai fi explorat.
6) autobiograficul estetizant si fabulos. acesta este prezent in toate paragrafele, in toate \"ideile\" descriptive, dar niciunde nu este mai puternic decit in acest punct:
\" O coroniță. Premianta tatii – asta sunt, chiar și atunci când, dezlegată de fire fiind, scrobesc cu iubire un cearșaf dintr-o noapte subțire\". acest fragment este edificator: autobiograficul este estetizant (prezentat intr-o lumina frumoasa, mai simplu spus), dar si fantastic: \"...scrobesc cu iubire un cearșaf dintr-o noapte subțire\".
0
DCMădălin, mult succes la examen! Nu am mai auzit nimic de tine. Nici de versul tău! :) Sunt convinsă că vei mai trece pe aici. După ... victorie! Îți țin pumnii!
Patrick, mulțumesc efortului de analiză atât de serioasă, aproape matematică! Sau... chirurgicală! Nu mi-ai spus însă părerea ta, a ochiului tău :) Cred însă că e una pozitivă! După atenția acordată fiecărui detaliu! Mă onorează un astfel de comentariu.
Mulțumesc amândurora.
prietenesc (și grăbit),
li
Patrick, mulțumesc efortului de analiză atât de serioasă, aproape matematică! Sau... chirurgicală! Nu mi-ai spus însă părerea ta, a ochiului tău :) Cred însă că e una pozitivă! După atenția acordată fiecărui detaliu! Mă onorează un astfel de comentariu.
Mulțumesc amândurora.
prietenesc (și grăbit),
li
0
DCCorneliu,
Am căutat \"Edaphon\" în dicționar, nu de alta, dar chiar nu știam despre ce e vorba. Uite-așa mi-am îmbogățit orizonturile :) Ca de obicei, părerea ta e importantă, țin cont de ea și da, \"cățeaua poeziei mușcă de față recunoscătoare\" ... Nimic mai rezonant. Mulțumesc.
li
Am căutat \"Edaphon\" în dicționar, nu de alta, dar chiar nu știam despre ce e vorba. Uite-așa mi-am îmbogățit orizonturile :) Ca de obicei, părerea ta e importantă, țin cont de ea și da, \"cățeaua poeziei mușcă de față recunoscătoare\" ... Nimic mai rezonant. Mulțumesc.
li
0
MT\"Adevărul e că nu te învăț de bine. Te învăț de mine.\"
De toate pentru toti; pe un drum. Invatam ce a ramas de trait.
\"Aș vrea să mă ajute cineva, să mi se spună cu cine vorbesc\"
Ceilalti doar soptesc :) Ne scapa multe lucruri printre degete
Povestea ma doare :( \"Unele gânduri îmi sfârâie pe buze răni ce-mi țin calea\"
Nu-mi place \"Și-acum, pe loc repaus / Ți-ajunge\" :)
si \"Aruncă-te în golurile vii dintre oameni\"
as fi zis \"din oameni\"
ma bucur de citire,
mihai
De toate pentru toti; pe un drum. Invatam ce a ramas de trait.
\"Aș vrea să mă ajute cineva, să mi se spună cu cine vorbesc\"
Ceilalti doar soptesc :) Ne scapa multe lucruri printre degete
Povestea ma doare :( \"Unele gânduri îmi sfârâie pe buze răni ce-mi țin calea\"
Nu-mi place \"Și-acum, pe loc repaus / Ți-ajunge\" :)
si \"Aruncă-te în golurile vii dintre oameni\"
as fi zis \"din oameni\"
ma bucur de citire,
mihai
0
DCMihai, mulțumesc.
Nu se poate să nu știi cum sunt golurile VII dintre oameni:)
Te-am citit și părea că știi.
Cât despre \"pe loc repaus\"... are, pentru mine, cel puțin, logica sa, în context. această scriere e pe alocuri o fugă :)
Bucuroasă de semn sunt.
prietenesc,
li
Nu se poate să nu știi cum sunt golurile VII dintre oameni:)
Te-am citit și părea că știi.
Cât despre \"pe loc repaus\"... are, pentru mine, cel puțin, logica sa, în context. această scriere e pe alocuri o fugă :)
Bucuroasă de semn sunt.
prietenesc,
li
0
sigur-sigur
vroiam sa zic ceva
cateva cuvinte:
impetuos
vremea pasarilor
bubele copacilor
urdorile cartitelor
fracturile genelor
aruncare in prapastie prin rostogolire controlata, ca la razboi partizanii.. haiducii
...haiducele
(apropos, il mai tii minte pe comisarul Moldovan? \"un fleac - m-au ciuruit\")
si foame
Foamea
sigursigur vroiam sa zic ceva
o sa revin cand o sa-mi amintesc
(parca ceva cu niste fulgi si un cuib
o coloana vertebrala atat de elastica incat am uitat-o...hm)
ma mai gandesc
si revin
la intrebari