lazăr

Hello.
Mă bucur să te aflu din nou, poate un pic mirat de schimbare, cel puțin așa se vede de la mine. Nu spun că e o schimbare majoră sau în rău, însă văd o încercare de a scăpa de lungime, ce mi se pare un lucru bun, dar nu de amănunte, un alt lucru bun, deci ... bune toate :)
Mai \'cuget\' ...
Drag,
Daniel

acum să spun că ești rea ca să nu te mai superi? pentru învieri nu e nevoie de \"moașa lună\" ci de un mamoș iisus. de ce nu dai un anunț la mica publicitate? ai veni și tu pe lume, în felul ăsta, fără să fie nevoie de prea multe vorbe. o icoană cu ochi...

Daniel,

Ciudat ca nu mi-a sugerat nimeni pana acum sa scap de lungime. Sunteti niste carcotasi. Evident, am citit poeme lungi si foarte lungi (primul exemplu care imi vine in minte este Marius Marian Solea) care nu isi pierdeau din valoare / savoare prin lungime. Ba dimpotriva. Multumesc insa pentru sugestiile subliminale aproape :)

Ioan,

Stii bine ca nu m-am suparat pentru ca, de fapt, eu nu stiu sa ma supar:)Parerea mea e ca numai prostii se supara. Pe mine, cel mult, ma doare. :) Si nu e cazul acum.
Am incercat sa scriu o poema despre scriere ca unic mod de traire si, deci, de re-inventare a sufletului. O idee simpla, de altfel. Legatura dintre numele poemului si al meu este o coincidenta (intentionata!). Eu o sa inteleg de data asta ca nu a scartait nici o expresie, pentru ca nu mi-ai spus nimic de acest gen :). Sa nu ma lasi sa cred gresit. Multumesc, deci.

prietenesc,
li

P.S. Scuze ptr diacritice lipsa.

Nu stiu ce sa spun, tema e cam desueta, folosesti niste epitete nu tocmai bine alese.. uite, imaginea culorilor \"topite amestecate vii\" care se preling e cam aiurea, pentru ca e un exces de epitete aiurea alese: \"topite\" si \"vii\" nu prea merg alaturate..
apoi folosesti imaginea matricei etc prea abundent: \"înainte de a deveni burtă
în burta altui cuvânt
\", apoi fazele in care te tot nasti dar nu reusesti sa iesi cu totul etc. parerea mea este ca tema e prea exploatata pentru a fi prezentata la modul asta evident..
inca o chestie deranjanta in textul tau: \"mâinile mele sunt încă în mama
cotrobăi hoțește precipitat printre organele ei
\".. iara nu prea merge alaturarea \"hoteste precipitat\", deci scapa de unul din epitetele astea. si iarasi faza cu strabunul pe care il cauti e prea invechita.. nush ce sa spun, cred ca trebuie sa mai lucrezi la modul de redare al temelor tale, sa nu mai fie atat de manifest totul, sa fie intrucatva sugerat..

Constantin,

Mai întâi trebuie să știi că nu aleg cuvintele aiurea. Nici în scris, nici în cotidian. Apoi, dacă nu poți înțelege alăturarea \"topite și vii\" (despre culori), eu chiar nu pot să îți desenez.
În ce constă abundența celor două versuri citate:
\"înainte de a deveni burtă
în burta altui cuvânt\" ?! În repetiția cuvântului \"burtă\"? :) Mă faci să râd!

Nu este vorba despre nașterea mea în poem. Cred că ai citit un comentariu, de mai sus, către Ioan, în care îi spuneam în câteva cuvinte ce am intenționat :) și ai redus totul la acele cuvinte ale mele. Bine, uite, eu lui Ioan nu îi spun tot, că știu că nu e cazul:)Dar această încercare de poem exploatează mai mult decât ideea nașterii mele...

Și Constantin, iar zic, dacă nu reușești să vezi \"hoțește precipitat\" și necesitatea alăturării...

Da, căutarea străbunului... poate fi învechită - în contextul în care o primești exact așa. Ca o simplă căutare în arborele genealogic.

Mulțumesc însă pentru sfaturi, voi ține cont de ele în redările viitoare. Aceasta rămâne însă așa.

Și nici nu o voi tranșa explicativ.

prietenesc,
li

\"culorile unei icoane
să se adune în ligheanul în care Dumnezeu își spală picioarele\"

as spune ca e blasfemie, insa imi place cum suna.. Pana la urma, icoanele sunt idoli,nu? cel putin protestantii asa cred.. eu sunt crestin, 100%, dar tind sa cred partea aceasta.. apoi nu inteleg o chestie..
Nu inteleg persoanele care vin in Iasi, stau zile intregi in fata mitropoliei doar ca sa atinga sau sa se roage la moastele Sfintei Parascheva.. Pentru numele lui Dumnezeu, ala e un cadavru, si daca cineva, un om cu creier mai mult, ar intelege biblia aia asa cum e scrisa, ar intelege clar ca atunci cand Dumnezeu spune sa nu facem chip cioplit sau sa nu ne inchinam altcuiva, se refera si la astfel de situatii.. nu ma indoiesc, , , ca Paraschiva nu a fost o sfanta, Dumnezeu sa o ierte, dar ala e un cadavru...
Scuze pentru interventia mea, mi-au reamintit acest protest launtric vorbele tale..
Foarte trist si scris intr-o atmosfera cenusie precedata de ambiguitate sinistra.. dar totusi ce minunat..
cu drag,

Aici Li vrea sa schimbe registrul poetic si isi atrage respectul meu, asa, a-priori. Insa ca orice inceput, e greu. Imaginile sunt \"chinuite\", ca o nastere, se rostogolesc precum pietrele starnite de copitele cailor.
\"capul in mama\" - o \"pulafonie\" usoara dar care ar trebui schimbata
\"ma opintesc.. tinandu-ma de coasta ei\" - o imagine anti-dinamica, nu merge sa te \"opintesti\" tinandu-te de ceva, muti observatia cititorului de pe un obiect al atentiei pe altul.
\"imi caut strabunul\" - un singular cu o prezenta usor nejustificata, asa, fara nici o explicatie, un fel de hodoronc-tronc.
Impresia generala... placuta schimbare, registru profund, Li nu se mai joaca acum cu noi cititorii doar ca sa ne arate ce fata desteapta e ea. Si asta e foarte bine... parerea mea.
Uitati-va ca Li scrie poezie si pentru altii nu numai pentru ea, doamnelor si domnilor!
Bobadil.

într-adevăr, nu mi se pare reușită asocierea \"cotrobăi hoțește precipitat\" sau: caut cu de-amănuntul pe furiș și
în grabă; desuete sunt cuvintele \"opintesc\"\"cotrobăi\"... dar pe undeva devin reprezentative când vorbim de străbuni;apoi, dacă ar fi să mă deranjeze repetițiile într-o poezie, mă deranjează cuvinte ca \"poezie\"(3)și\"cuvânt\"(2),nu \"burțile\";de aceea cred
că atacul e pe jumătate ratat; sper să nu se supere li și constantin pe mine :)

Andu,

Tu vânezi \"pulafoniile\", bag seamă. :) Fir-ar ea să fie de limbă română și organe sexuale, ființă muzicală fiind, îmi scăpă tocmai \"tonul\" ăsta. De altfel, Andu, nici cu unele, nici cu altele, Li nu se află la \"început\" - cum zici, dar cum îmi stă bine adolescentină, aproape că nu mă deranjează.

Că nu merge să te opintești, ținându-te de ceva - nu cred neam. Poți să te opintești oricum, dar trebuie să fi trecut printr-o naștere sau printr-o moarte ca să știi cum vine asta. Printr-un munte, uneori.

Nici singularul \"străbunului\" nu e așa de nejustificat, poema se cheamă \"lazăr\".

De altfel, cum să zic eu ca să fie limpede?!
\"Cotrobăi hoțește precipitat\" - e o imagine vizuală, adică pe care cititorul nu o vede, n-are decât să o disece întru \"fonii\" și \"antofonii\" până mâine, că sigur va găsi ceva aiurea. Cum pricepe Dominic \"cu de-amănuntul\" din asta, e deja problema mea, că nu înțeleg.

Dacă
\"opintesc\" și \"cotrobăi\" sunt desuete,
atunci și \"te iubesc\" e.
Nu-i așa?

Continuu.

Apare, într-adevăr, de trei ori, cuvântul \"poezie\" aici.
O repetiție supărătoare.
Și cuvântul \"cuvânt\" apare, de două ori, doar doar Dominic va înțelege că s-a scris despre procesul de creație, despre a scrie, despre cum simte și face li asta.

În fine, Laurențiu, eu zic că e de bine că ai găsit un loc în care să îți exprimi o părere despre ceva ce nu are nici o legătură cu scrierea, dar cum mă bucură să aflu despre oameni și Bibliile lor, mă bucură că mi-ai scris așa, o scrisoare.

Să zicem că gâdil subsuorile cuvântului.
Să zicem că eu îi sunt Iisusul.
Să sperăm că el se va ridica dnspre moarte la îndemnul meu.
lazăr - cuvântul meu

Altfel, mulțumesc prietenilor Andu, Ionuț, Dominic.

prietenesc,
li

Citesc Poemul…citesc comentariile…citesc poemul…și zic:
Li are dreptul să se nască, vrea să se nască și o face cu fiece poem...cere să i se promită poezia ca fel de-a fi...Citește mai departe, îmi spune ascunsul din mine care Pimf se numește și nu altfel...Deschide-ți un ochi în cuvânt și vezi-i inima; vezi degetele? Ele scriu o poezie, degetele mâinii ei. Privește un răsărit...Iată culori topite vii. Ce nu-ți place? Că Dumnezeu se spală la picioare? Păi nu suntem noi dumnezei? De ce n-ar fi și Dumnezeu om? De ce n-ar avea ligheanul lui...Îți place cuvântul ”lumină”?...E vechi, e desuet, e de atunci: ”Să fie lumină!”...dar lasă-l, e vechi... aruncă-l...Și tu ai să te învechești, n-o să mai ai nevoie de tine, aruncă-te...Iar dacă Li scrie înseamnă că se naște mereu și la fiece naștere taie din trupul ei câte un poem...Ce zici de mama ei? Mă iscodește Pimf...Mama ei este această limbă în care ne-am născut și-n care cotrobăim după organe...cotrobăim, da! Căci inima este un verb pentru cine nu știe...bate...Vezi? mă întrebă Pimf pe vechea limbă pimfă...vezi poezia?...Văd! îi spun...văd pentru că e de iris și e la mine sub pleoape acum...N-are rost să te oprești...scrie...naște-te
Dacă tot sa vorbit despre vechi, ce-ar fi să ne lăsăm de scris...e un obicei desuet...

La pândă, Andrei

Andrei,

Multumesc pentru vaz.
Tu chiar mi-ai lasat aici un poem cu vaz.

Atunci cand incepusem sa ma indoiesc ca acesta
e posibil sa se intample.

Transmite-i salutari lui Pimf.
Cuvantatoare.

li

eu stau cu capul în mama cu tălpile-n lume
mă opintesc spre înăuntru ținându-mă
de coasta ei ca de-o balustradă

mâinile mele sunt încă în mama
cotrobăi hoțește prcipitat printre organele ei
îmi caut străbunul

Aș renunța la versul: mâinile mele sunt încă în mama. Aș scrie ceva de genul:

eu stau cu capul și mâinile în mama cu tălpile-n lume
mă opintesc spre înăuntru ținându-mă
de coasta ei ca de-o balustradă

cotrobăi hoțește prcipitat printre organele ei
îmi caut străbunul

Mi se pare o justifcare de prisos, deja se înțelege că mâinile sunt înauntru, ținându-se de coastă.

o poezie în forță

a cotrobăi-a căuta cu-deamănuntul răvășind lucrurile,a cerceta prin tot locul

apoi \"te iubesc\", chiar cred că e demodat,dar asta nu o spun eu,uite îți dau citatul ăsta lung:
\"Mă gândesc la atitudinea postmodernă ca la atitudinea celui
care iubește o femeie,foarte cultă,și căreia nu-i poate spune:<>,pentru că ea știe(și ea știe că el știe) că propoziții ca acestea le-a mai scris și
Liala.Există totuși o soluție, va spune:<>În acest moment, evitând falsa inocență, deoarece a spus clar că nu se mai poate vorbi cu inocență,acesta îi spune totuși femeii ceea ce voia să-i spună:că o iubește,dar o iubește într-o epocă de inocență
pierdută.Ironie, joc metalingvistic, enunț la pătrat\"(umberto eco)
dar și ăstea sunt lucruri deja destul de vechi,și atunci
cum aș putea să răspund la o întrebare oarecum retorică

O poezie in forta doar prin repetitiile obsesive care ofera cursivitate si senzatia de nerv, traire. In rest, decorativa si abstracta-capcana in care cad astfel de poeme ar fi seductia involuntara si mecanica ale unor artificii verbale, automatisme in asa fel incat ceea ce initial se fixeaza in cortex ca imagine poetica, rezultat al unui proces emotiv care creeaza poezia se altereaza intr-un final prin scriitura, care n-o individualizeaza pe autoare, sunt reminiscente din altceva, altcineva.
Aici=prima si a doua strofa de mana cu Stefan Aug. Doinas dintr-un volum subtirel \"Interiorul unui poem\" si in continuare Nichita Stanescu(deja incep sa nu mai inteleg amploarea acestui poet, dar ma rog, e alta problema!).
Nu spun ca Alina pastiseaza in vreun fel, dar si-a format scrisul prin aceleasi tehnicisme prezente la cativa optzecisti, acum prelungite observ chiar si la douamiisti.
Ceea ce nu ar fi neaparat rau, daca ar insemna doar un punct de pornire, un mod de forjare in carapacea verbala, ca mai apoi_>_>.

..nu-i poate spune:,pentru că ea știe.....

..va spune:.În acest moment...

ceva,cineva m-a sabotat:)

..nu-i poate spune:Te iubesc cu disperare, pentru că ea știe..

..va spune:Cum ar spune Liala, te iubesc cu disperare. În acest moment

cred că e o problemă pe aici,în fine

Paul,

Multumesc pentru vaz (cred ca repet obsedant si suparator cuvantul asta, dar nu stiu unul mai bun) si pentru justificata si argumentate sugestie. Pentru incredere, apoi.

Dominic,

Am inteles ca te uiti in dictionar cand citesti poezie, ceea ce e minunat.

Dan Dediu,

Spre rusinoasa mea rusine, nu am citit acel volum al lui Stefan Augustin Doinas. O sa o fac.
Multumesc pentru parerea legata de scheletele pe care SCRISUL meu s-a format. Statistic, cate scrieri semnate de mine ai citit ca sa ajungi la o asa concluzie pretioasa?
(nota: nu cred in \"scrisul li\". nu exista. e doar fiinta li. atat. imi caut strabunul. sunt inca in mama limbii romane).

Scuze ptr diacritice lipsa.

prietenesc,
li

... in fine, stai linistit: am inteles mesajul.
\"Te iubesc\"-ul e desuet, a nu se pronunta catre femeile culte.

Eu sunt mai mult femeie decat culta. :)
Slava Domnului !

:)

P.S. O sa citesc si Umberto Eco, prietene! Multumesc.

\"Și a lăcrimat Iisus.Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine.\" - Ioan 11,35-36

| tacere si piatra roasa in gust de genunchi ... |

ambiția degetelor mele e de a scrie o poezie
fără cuvinte o poezie cu ochi
din care să se prelingă topite amestecate vii
culorile unei icoane
să se adune în ligheanul în care Dumnezeu spala lacrimile
ingerilor

\"Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! \" - Ioan 11,43
|sfartecate mirosuri de strigat de os dupa carne|

și să se facă om


am tăiat dintr-o mișcare
scancetul acestui copil poezia mea
înainte de a deveni grota
în grota altui cuvânt

\"Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. \" - Ioan 11, 53
|\"ecce homo\" - Ioan 19,5|

de ani de zile mă tot nasc
o moașă lună mă trage de picioare
transpiră scuipă înjură plânge imploră
eu stau cu capul în cer cu tălpile-n lume,
mă opintesc spre înlăuntrul ținându-mă
de inima Domnului ca de-o balustradă

genunchii mei sunt încă în iad
cotrobăi hoțește precipitat printre ingerii lui
cautand dezbracarea de jad,

nu n-are rost să mă mai apăr
nu mai vreau

din toate divin ma absoarbe si nu ma da
sa nu ma dau

\"Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. \" Ioan 11, 57
| am de vanzare o minune cu sangele mustind a stea|

destin de frunza
si de trestie

cu slova-n palma
adormea

-------------------------------------------------

Senzitiva: o slova inviata este precum cel Lazar din poveste

Euharistica: sa nu pui palmele pe mine, le lasa-n slove sa suspine

Parusie: cand faci o paine ingerie sa nu aplangi, sa-mi dai si mie

Balta cuvintelor tale inspira
Groaza.
De asta si-au intors vulturii
Capetele.
Sa duca aerul,
Si-au intors vulturii
Aripile.

impresionată.
plăcut.
un exercițiu \"arheologic\" în cuvânt și simțire.
mulțumesc pentru efortul și... chiar groaza vederii
de vers.

prietenesc,
li