Mediu
deși locuiesc în furnicar sunt prevăzut cu trompă
elefantică simțire
tropa-tropa și fâș-fâș dusă-n spatele urechii
limba ursului de pluș conservarea neperechii
are-un soi de-alunecare dinspre pernă spre perete
un copil din mine doarme altul plânge clar a sete
dușmăniile sprâncenei se aliniază brusc
la comanda încurcată a unui principiu just
imperfectă legănarea ieriului către prezent
amețeste-o sângerare - capilarul emitent
lenevește-n amorțeala abandonului de sticlă
cred că dacă-s un perete tu îmi ești un fel de-aplică
și desfac conserve-n care colcăie copilării
și aștept să ningă-n cană cu cincizeci la sută free
flashuri surd împrumutate dintr-un piept mai curajos
care luminează-a drumuri în sistemul tău osos
uite vezi contează forma fiindcă e de plastilină
inima păpușii mele care n-are nici o vină
c-a rămas la fel de vie și cu ochii peste cap
de când am trântit-o mândră printre-eșarfe în dulap
când mă-ntorc la ea și doare scârțâitul ușii lui
e un semn că în clepsidră timpul are pofta-n cui
irizantă dedublare eu fetița din povești
cu bricheta-aprind călcâiul revoluțiilor trupești.
mamă sânii din rochiță se mijesc a întrebare
crezi că-n furnicaru-acesta gîndurile mele-avare
ar putea fi înhămate la a melcului lentoare
sau e musai azi mămică să las tot să mă fac mare?
elefantică simțire
tropa-tropa și fâș-fâș dusă-n spatele urechii
limba ursului de pluș conservarea neperechii
are-un soi de-alunecare dinspre pernă spre perete
un copil din mine doarme altul plânge clar a sete
dușmăniile sprâncenei se aliniază brusc
la comanda încurcată a unui principiu just
imperfectă legănarea ieriului către prezent
amețeste-o sângerare - capilarul emitent
lenevește-n amorțeala abandonului de sticlă
cred că dacă-s un perete tu îmi ești un fel de-aplică
și desfac conserve-n care colcăie copilării
și aștept să ningă-n cană cu cincizeci la sută free
flashuri surd împrumutate dintr-un piept mai curajos
care luminează-a drumuri în sistemul tău osos
uite vezi contează forma fiindcă e de plastilină
inima păpușii mele care n-are nici o vină
c-a rămas la fel de vie și cu ochii peste cap
de când am trântit-o mândră printre-eșarfe în dulap
când mă-ntorc la ea și doare scârțâitul ușii lui
e un semn că în clepsidră timpul are pofta-n cui
irizantă dedublare eu fetița din povești
cu bricheta-aprind călcâiul revoluțiilor trupești.
mamă sânii din rochiță se mijesc a întrebare
crezi că-n furnicaru-acesta gîndurile mele-avare
ar putea fi înhămate la a melcului lentoare
sau e musai azi mămică să las tot să mă fac mare?
001.821
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 205
- Citire
- 2 min
- Actualizat
