sunt pregătită să te cunosc dumnezeiește
ridică aripa
îmi vâr nasul la subsuoara ta și inspir
/simt ceva mortal/
/aici/
cu pieptul spart de evadări
mă lipesc de tine dar nu ca om de om
ci ca o
subiectul care beneficiază de o largă atenție ești tu, predicatule
altfel spus acționezi năpraznic în clipe de real senin anatomic
se-ntâmplă să nu ne știm și totuși eu să-ți simt
cheile aruncate cu
ți-am auzit aseară oasele conversând cu luna
cum că prin ele curge lapte și-o să le bea pământul
nu te-am trezit înfășurai aerul lichid cu zbatere
de gene și scânceai a litere nespuse am
conform cercetărilor mele în materie de
comportamente full option deviante
de la șina lubrefiată/
cercetate la rândul lor de
înaintașii noștri ștefan mihai ed alii
mult mai virili și mult mai
o dimineață de brânză topită
mireasa vântului se urcă-n calești
și-aleargă vara până o dogorește
vărsând-o în cănile tale
cu ceai cu lupte cu virtuți
nu te îndoi de clipele buchet
aruncate
sub piele
acolo te-ai găsit să joci mijita
cu mâinile la ochi
îți numeri singur șansele
dacă dintr-o leucocită
poți face o grădină de bujori
sau dacă nu cumva din hematii
poți face stoluri
o doamne țin bine minte
intrasem în tine
ca-ntr-o păpușă rusească
infinită și gata de-un brânci
aveam o senzație verde
de stufăriș bezmetic
de țipete prinse-n alveole
exportate dinspre cord
sunt nebun și dependent de guerilla
cu ochii închiși văd o mie de flașnete plus
o mie de picioare câte două pentru fiecare
senzație de deplin pe care numai
oh numai
o femeie mi-o poate oferi
oh
apoi în mine s-a rupt ceva
mama seamănă cu un cadavru
mama e palidă și ne zâmbește
dansează pe inertia creeps aerul
vibrează mama face bucurie
mâine pleacă acasă
spre tulcea drumul e
dacă nu sunt șanse să le îmblânzești
îți rămâne doar să îndrăgostești
umbra de trup pasul de drum ozonul de pământ felia de Tot
și azi-ul de mâine
trenul de gară timpul de ceas hrana de gură
gust de argilă sărutul se-ndoaie umilit
am greșit nu acesta este focul în care ard pietrele
păsări cu limbi și ore încurcă poveștile
magia clocotește în ceaun cu ierburile
nu vreau decât să
bărbaților uimiți le spun că visului meu i-au căzut bretelele
umblă cu sânii în rouă visul meu
scandalizând sângele îngenunchindu-mi lumina
favorizez căderea-n păcat dau brânci oricui mi-o cere
în
Am aproape tot interesul să te fac să folosești cât mai puține cuvinte și cât mai multe oftaturi,
citadelă - e un cuvânt prea scump pentru locul în care cred că îți conservi inima
și tocmai de
ai multe să-ți uit
multe să-ți țes abătută peste războaiele gândurilor
spaimele apele tăcerile pulberile
sunt toate adunate aici sub carnea mea
au atins maturitatea deplină
s-au hrănit s-au
conjugă-mă
ți-e dată această povară acest leș
de unul dintre fiorii lui Dumnezeu
conjugă-mă
pe jumătate vei fi răsplătit
de ruga și-ndurarea cuvintelor
apropie-te ca de o redută
cel rănit e
mai am cinci minute
cinci bătăi
cinci ferestre
cinci șovăiri
până la dreapta judecată
a mâinilor
sunt nevinovat onorată instanță
umblă vorba cum c-am atins
țipătul
că mi-a făcut
În funcție de gradul de deschidere a aripilor, poți ști dacă ai ajuns în fața zidului.
Desenează pe el un cer. Fă-l al tău. Orbule.
Adevărul e că nu te învăț de bine. Te învăț de mine.
De noi ne va
am obsesia dungilor
pentru mine ploaia e doar o cădere de dungi
pe spatele tău dungi roșii-mi biciuiesc dorința
peste soare văd alte dungi și-mi zic
- Iar și-au înnoit zeii trecerile de
vă rog luați țeava asta
din dreptul frunții mele
transpir degeaba
pe aceeași rană
doar o singură dată
poate lăsa urme
șenila
restul
e doar aglomerare de ace
înfipte la nimereală
în fundul gras și
dacă deschizi cutia de pantofi
să nu te sperii Scrisorile netrimise
stau cuminți îngălbenindu-și sensul
citindu-se una pe alta Hlizindu-se dement
cu dinții virgulelor Mușcând din timp
Ostoind
dacă deschizi cutia de pantofi
să nu te sperii scrisorile netrimise
stau cuminți îngălbenindu-și sensul
citindu-se una pe alta hlizindu-se dement
cu dinții virgulelor mușcând din timp
ostoind
singurătatea-i huzur e fată de bani gata singurătatea
suport cătușele ei cu maximă înviorare
n-am grija nici unei căni în plus nici plânsul vreunei absențe
singurătatea mă dă pe mâna mea
mă iau
în timp ce mă pieptănam am descoperit un cucui
iubitul meu încearcă să iasă din mine pe-acolo
pe unde n-a intrat niciodată
și dacă m-aș fi dezbrăcat aș fi rămas numai iubire
hainele mele
în semnul aripii avea mâinile estropiate
în legănare umplea tăcerea
de Oh, darling, please believe me,
ce mă fac cu iubirea asta rămasă
în urma răzvrătirilor de pe mal?
ce mă fac cu ea?
își