Dacian Constantin

subiectul care beneficiază de o largă atenție ești tu, predicatule altfel spus acționezi năpraznic în clipe de real senin anatomic se-ntâmplă să nu ne știm și totuși eu să-ți simt cheile aruncate cu

ți-am auzit aseară oasele conversând cu luna cum că prin ele curge lapte și-o să le bea pământul nu te-am trezit înfășurai aerul lichid cu zbatere de gene și scânceai a litere nespuse am

o dimineață de brânză topită mireasa vântului se urcă-n calești și-aleargă vara până o dogorește vărsând-o în cănile tale cu ceai cu lupte cu virtuți nu te îndoi de clipele buchet aruncate

sub piele acolo te-ai găsit să joci mijita cu mâinile la ochi îți numeri singur șansele dacă dintr-o leucocită poți face o grădină de bujori sau dacă nu cumva din hematii poți face stoluri

o doamne țin bine minte intrasem în tine ca-ntr-o păpușă rusească infinită și gata de-un brânci aveam o senzație verde de stufăriș bezmetic de țipete prinse-n alveole exportate dinspre cord

sunt nebun și dependent de guerilla cu ochii închiși văd o mie de flașnete plus o mie de picioare câte două pentru fiecare senzație de deplin pe care numai oh numai o femeie mi-o poate oferi oh

dacă nu sunt șanse să le îmblânzești îți rămâne doar să îndrăgostești umbra de trup pasul de drum ozonul de pământ felia de Tot și azi-ul de mâine trenul de gară timpul de ceas hrana de gură

gust de argilă sărutul se-ndoaie umilit am greșit nu acesta este focul în care ard pietrele păsări cu limbi și ore încurcă poveștile magia clocotește în ceaun cu ierburile nu vreau decât să

bărbaților uimiți le spun că visului meu i-au căzut bretelele umblă cu sânii în rouă visul meu scandalizând sângele îngenunchindu-mi lumina favorizez căderea-n păcat dau brânci oricui mi-o cere în

Am aproape tot interesul să te fac să folosești cât mai puține cuvinte și cât mai multe oftaturi, citadelă - e un cuvânt prea scump pentru locul în care cred că îți conservi inima și tocmai de

conjugă-mă ți-e dată această povară acest leș de unul dintre fiorii lui Dumnezeu conjugă-mă pe jumătate vei fi răsplătit de ruga și-ndurarea cuvintelor apropie-te ca de o redută cel rănit e

mai am cinci minute cinci bătăi cinci ferestre cinci șovăiri până la dreapta judecată a mâinilor sunt nevinovat onorată instanță umblă vorba cum c-am atins țipătul că mi-a făcut

am obsesia dungilor pentru mine ploaia e doar o cădere de dungi pe spatele tău dungi roșii-mi biciuiesc dorința peste soare văd alte dungi și-mi zic - Iar și-au înnoit zeii trecerile de

dacă deschizi cutia de pantofi să nu te sperii Scrisorile netrimise stau cuminți îngălbenindu-și sensul citindu-se una pe alta Hlizindu-se dement cu dinții virgulelor Mușcând din timp Ostoind

singurătatea-i huzur e fată de bani gata singurătatea suport cătușele ei cu maximă înviorare n-am grija nici unei căni în plus nici plânsul vreunei absențe singurătatea mă dă pe mâna mea mă iau

în semnul aripii avea mâinile estropiate în legănare umplea tăcerea de Oh, darling, please believe me, ce mă fac cu iubirea asta rămasă în urma răzvrătirilor de pe mal? ce mă fac cu ea? își