Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Ruga verbului

1 min lectură·
Mediu
conjugă-mă ți-e dată această povară acest leș de unul dintre fiorii lui Dumnezeu conjugă-mă pe jumătate vei fi răsplătit de ruga și-ndurarea cuvintelor apropie-te ca de o redută cel rănit e cel pe care stai grădina va trece gutuiul se va privi domestic în oglinzi cât încă mai pot să îți înșir covoare roșii până-n lună conjugă-mă altfel vom sta în genunchi pedepsiți de-atâta lumină roasă la colțuri în timp ce din priviri vor curge aripi
022.894
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
76
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Dacian Constantin. “Ruga verbului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/122103/ruga-verbului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Nu știu dacă am înțeles totul, cele două strofe de la sfîrșit însă m-au făcut să dau... aripi sărate la șoareci. Îmi place cum lucrezi simultan cu verbul-cuvînt și verbul-acțiune. \"Covoare roșii pînă la lună\" - ce pași înaripați ispitesc... Și îmi place și această penitență pe cojile zdrențuite ale luminii. De la mine - o gutuie. Mireasma ei, să-ți faci din ea eșarfă brodată cu fluturi.
0
@dacian-constantinDCDacian Constantin
Voi lăsa gutuia neconjugată, deci.O voi așeza pe dulap să îmi amintească de luminile toamnei și de carnea aceea zdrențuită a cerului. Cât despre fluturi, mi-au zburat toți din insectar, semn că sunt liberă :)M-am jucat aici, de-a cuvântul, dar îți mulțumesc, Corneliu !
0