Jurnal
Ruga verbului
1 min lectură·
Mediu
conjugă-mă
ți-e dată această povară acest leș
de unul dintre fiorii lui Dumnezeu
conjugă-mă
pe jumătate vei fi răsplătit
de ruga și-ndurarea cuvintelor
apropie-te ca de o redută
cel rănit e cel pe care stai
grădina va trece gutuiul
se va privi domestic
în oglinzi
cât încă mai pot să îți înșir
covoare roșii până-n lună
conjugă-mă
altfel vom sta în genunchi pedepsiți
de-atâta lumină roasă la colțuri
în timp ce din priviri
vor curge aripi
022.902
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “Ruga verbului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/122103/ruga-verbuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nu știu dacă am înțeles totul, cele două strofe de la sfîrșit însă m-au făcut să dau... aripi sărate la șoareci. Îmi place cum lucrezi simultan cu verbul-cuvînt și verbul-acțiune. \"Covoare roșii pînă la lună\" - ce pași înaripați ispitesc... Și îmi place și această penitență pe cojile zdrențuite ale luminii. De la mine - o gutuie. Mireasma ei, să-ți faci din ea eșarfă brodată cu fluturi.
0
Voi lăsa gutuia neconjugată, deci.O voi așeza pe dulap să îmi amintească de luminile toamnei și de carnea aceea zdrențuită a cerului. Cât despre fluturi, mi-au zburat toți din insectar, semn că sunt liberă :)M-am jucat aici, de-a cuvântul, dar îți mulțumesc, Corneliu !
0
