fată de bani gata

singurătatea-i huzur e fată de bani gata singurătatea suport cătușele ei cu maximă înviorare n-am grija nici unei căni în plus nici plânsul vreunei absențe singurătatea mă dă pe mâna mea mă iau la pumni mă adorm mă sărut în oglindă cu toate chipurile pe care le-aș putea lua fără ca cineva să știe sau să vadă singurătatea e intrată în spuma oaselor mele acolo dospește Alteori pe spătar de scaun sau printre umerașe în dulap nu urlă ci domnește fără coroană o cameră închiriată ascet Cu o singură veioză și un singur obiect patul viu cu cearșafuri goale în care adormim îmbrățișate noi două La singular articulate noapte de noapte