cu mâinile-năsprite

Usoara amaraciune razbate pina la mine din rindruile tale. Conditia femeii care nu are nevoie de infrumusetare ca sa poata sa-si arata sufletul, nu are nevoie de creme... Cu Miiniel-napsrite...asta ma duce cu gindul la Hortensia Papadat Bengescu : ca sa gasesti frumosul trebuie sa-ti bagi miinile pina la coate in mizerie. Evident, am extrapolat aici.
Ramine umbra de nostalgie in urma acestor rinduri.

Asteptind ursitarele,

Evident...nu m-am cremuit azi...

miinile-nasprite...
ursitoarele...

o sa te superi pe mine pentru ca o sa iti spun ca e o poezie de dragul poeziei. m-a amuzat ideea cu poetesa care renunta la crema de maine si mi-am zis ca eu probabil nu sunt ca eu sigur nu renunt la crema si nici macar nu fac vreunul din lucrurile de mai sus.
acum serios, stiu ca sunt metafore (prea romantice, prea cu ingeri...), dar stii cum imi verific eu genul asta de incercari de definire? iau si in loc de poetesa/poezie pun alte cuvinte, uite zic la intamplare Mama/copil, mai putin dricul ala, in rest...

off deloc nu am rezonat...

O sa te superi pe mine pentru ca o sa iti spun ca e o poezie de dragul poeziei. M-a amuzat ideea cu poetesa care renunta la crema de maini si mi-am zis ca eu sigur nu sunt caci nu renunt la crema si nici macar nu fac vreunul din lucrurile de mai sus.
Acum serios, stiu ca sunt metafore (prea romantice, prea cu ingeri...), dar stii cum imi verific eu genul asta de incercari de definire? In loc de poetesa/poezie pun alte cuvinte, uite, zic la intamplare Mama/copil, mai putin dricul ala, in rest...

off deloc nu am rezonat...

Constat cu tristete ca suntem slabe, mici, fara aparare... desi incercam sa parem puternice... m-am simtit mica, Alina si a fost Trist..

nu-mi place de loc acest plural, nici macar poetic nu pare... poet, poeti suna frumos ... poezia pare in cazul poetilor o iubita ideala... eu as scrie (eu nu tu) poeziile nu se dau cu crema pe maini... noi femeile scriem ceva cu miros de poezie, poate ca la noi se potrivesc mai mult poemele... vezi daca ma joc putin as da poemelor gust de poame (roade de de pom)... imi place ideea, nu-mi place cuvantul / poetele / suna fals... ma iarta

O sa te superi pe mine pentru ca o sa-ti spun ca nu gasesc nimic liric aici. Mai mult, cu greu inteleg versuri precum poetele nu se dau cu crema de maini(banuiesc ca poetii se dau cu motorina sa le alunece degetele mai...hars-hars pe foaie) sau ele doar deschid fereastra/unind cerul cu marginea pervazului/dand dezlegare la fire-seamana cumva cu niste versulete eminesciene cam confuz inserate in context. Si, desigur, nu puteau lipsi ingerii, aripile ingerilor, cadou facut de Doamne-Doamne poeteselor fiindca i-au livrat \"virgina simtire\".
Un citat acum revenit din vechi amintiri: Daca Dumnezeu tace, nu inseamna ca oricine poate sa vorbeasca in numele lui.

Cred că nu se mai poartă simplitatea, firescul, modestia gestului. Poate că poezia nu e scrisă doar de profesioniști cu mîinile ca catifeaua (n-am evitat-o).

Mi se pare cum nu se poate mai decentă omologarea celor trei întîmplări cruciale ale vieții: nașterea, iubirea, moartea. Toate trei asimilate firescului aspru și delicat în acelasi timp al creației.

Elia, cred ca a ajuns incercarea de poem la tine in forma in care am dorit sa ajunga la orice cititor. Iti multumesc pentru asta, pentru rezonanta deci, si, evident, pentru extrapolari... :)

Dana, nu ma supar, cum sa ma supar, vreau mai dese comentarii de genul asta pentru ca asa sporesc, cel putin asa simt eu ca sporesc. De dragul poeziei scriu de multe ori... zau. Nu stiu alt drag mai mare. Deocamdata. :) Sa mai treci, am inteles bine ce ai zis si da, privind din perspectiva propusa de tine e dulceag si neconvingator poemul. E grav, mainile poetei incep sa tremure :) Inima nu. Nu inima !

Raluca, multumesc pentru semn. e ciudat, chiar de aceasta micime si tristete de care zici am fugit. am incercat un soi de demnitate, ufff, nu stiu niciodata sa explic, de fapt, asa cum spune un bun prieten, sunt lenesa cand vine vorba de explicat propriul text. e insa important ca ai primit un mesaj, Raluca. Si eu unul de la tine. Primul, cred. Multumescu-ti mult! Te voi citi dupa incheierea mesajului.

Gabriela, e plural in limba romana?! Poete. E! Acum da, stiu, ai dreptate, sunt un pic... dar de ce suna asa?! pentru ca, in general, se atribuie masculinul acolo unde e neutru si tot masculinul acolo unde feminunul nu are putere. De rea si inciudata, Gabriela, uite-asa, PO-E-TE-LE!Nu feminista! Doar inciudata :) Stiu la ce nuanta te-ai referit si da, am riscat, dar ... experimentez.De suna fals, fals si foarte fals, renunt! Multumesc mult pentru semn. E foarte important sa citesc parerea ta de fiecare data!

Ana, nu o sa explic versul \"poetele nu se dau cu crema de maini\" pentru ca as explica ideea toata a textului. Pot insa sa zic ceva de strofa care te nedumereste catre eminescian. Cerul unit cu marginea pervazului este forma in care am vazut eu erotismul noptilor de amor ale poetei. UNIND - este cuvantul cel mai puternic acolo. Si totusi nu cred ca te-am lamurit cu ceva:

în noaptea lor de dragoste
ele doar deschid fereastra
unind cerul cu marginea pervazului
dând dezlegare la fire
la fiarele sângelui

Ah, iar \"dezlegare la fire si fiare\" - e expresia mea folosita pentru simturi ! Pentru descatusarea lor. Vorbeam totusi despre nopti de dragoste. Nu pot detalia mai mult.
Despre ingeri, da... ai dreptate... nu prea imi place mie sa fac apel la ingeri. Aici am zis insa de LOTIUNEA pentru aripile ingerilor. Ana, ma opresc, de cele mai multe ori ma autodesfiintez asa. Dar iti multumesc mult. Iau totul in considerare si ... te mai astept.

Si da, Corneliu, aveam nevoie si de un barbat curajos in citirea poemei :) Nu neaparat poet, cat curajos :) Este simplu cum ai spus, ca de obicei, e mult mai simplu cum spui tu. Dar da, ai rezumat ideea incercarii mele ! Privind dincolo de ea!

Multumesc tuturor prietenesc si... onorat,
Livia