mecanica femininului

subiectul care beneficiază de o largă atenție ești tu, predicatule
altfel spus acționezi năpraznic în clipe de real senin anatomic
se-ntâmplă să nu ne știm și totuși eu să-ți simt
cheile aruncate cu lehamite pe măsuța din hol
rotindu-mi-se în genunchi dictându-mi pașii
și-mi imaginez cu poftă că te doare
că te hăituiește mecanica femininului
răbdarea tescuită cu scrâșnet de măsele

să fi avut și noi un ecran cît două ferestre acolo
în mijlocul aleii pe colț Huedin
nu ne-am mai fi uitat de nebuni
unul în lumea celuilalt cu iriși paralizați
și n-ar mai fi venit meteoritic să ne sprijine
în noi pe noi sărutul ca o amânare
o să leșin !
și tu mai abitir te înclinai jonglând
flăcările femeii cu buze de răcoare
cu obraji în piersici rupte din soare

zilnic intri în fabrică dar studiezi ingineria iubirii
(numai eu știu)
și te văd printre murgi orbecăind curajul
de-a mă uita

da, era oarbă lumina oamenii treceau tiptil pe preșuri
să nu ne atingă spirala în picaj
deși cred că ne crescuseră cruste perlate pe spate
și globuline parafine în tălpi

îți intrase privirea în nori și-ți plăcea
doamne, cât îți plăcea să te depărtezi în sus
a amăgire și-apoi să revii încă mai dus
doar cât să mă sperii
și să rămân un timp cu fruntea orfană
chemându-ți gura

picur de-atunci a răzbunare seară de seară
cu ceară
(peste pulsul tău obturat de verde),
imagini din filme și din povești
în care am exact mărimea apocaliptică
a regretului

patima mimează o iertare poate două
tu mai ai însă destul destin
ca să o știi