poem cu râmă

\"pe aceeasi rana
doar o singura data
poate lasa urme
senila\"
Patca mi s-a infpt in carne strofa asta.
Frumos final:
\"in neclipirea mortii
dintii intra in mar

si-o luam de la capat......\"

Imi aduce aminte putin de caderea din Eden, ca pina la urma si-acolo era vorba de o rima deocheata numita inima care n-a putut rezista tentatiei. Filosofic, nu? :)
Drag,
Emil

Să nu exagerăm cu filosofia, deși e posibil să fi fost ironic, deoarece ai mirosit aici un soi de temă des rulată.
Dar m-ai convins că te-ai înfipt corect
în haina de probă a acestui poem.

Mulțumesc.

li

Madim,

Fiecare dintre noi are o flintă înfiptă rânjindă în ochiul central. Nu ne poate feri altcineva de ea. Tot noi. Reușim sau nu.

Mihai,

Nu știu cum să-ți zic ca să nu te aricești, dar eu țin minte clar cum te-ai bursucit pe temă de matematician, James nu mai știu cum, dar fu cu mult timp în urmă, de m-am apucat să citesc despre matematici și invenții ca să pot să te înțeleg :).
Și, în altă ordine de idei, de ce ți-a trebuit așa de mult ca să ajungi la impresia aceea?! :)

Mulțumesc pentru luminițe!

li

am ajuns eu mai de mult la chestia aia dar nu știam cum să o zic așa de bine ca virgulă chipul ăla de pe yahoo messenger care roșește
aia cu teorema lui fermat e veche veche rău nici nu o mai am postată că acu aproximativ un an chiar mai puțin cu virgulă câteva luni mă supărai pe viață și ștersei toate textele
bine am făcut că mă făceam de râs acum în postul paștelui
scuze că te făcui să citești diverse chestii cu simboale eram cam exaltat pe vremea aia dar mi-a trecut în pustie

Mihai,

Nu-ți face griji: mi-a prins bine informația matematică!:) M-a provocat.

În altă ordine de idei, îți doresc Paște cu lumină și pace, și ție, și celor care mai văd rândurile acestea!

prietenesc,
li

cind mincam viermi ne ramine intre dinti gustul de mai vrem.
un scotian se insurase cu o femeie care avea viermi intestinali. Bun la pescuit, povestea colegilor ce se perpeleau de invidie. Ieri am vazut un arici mort in iarba vietii mele. E cea mai trista imagine anul asta. Si orice as face nu gasesc resemnarea care la tine debordeaza intre senile 2-3 .

sau despre găurile de vierme dintre universuri

poemul tău nu mai are articulații. O rîmă-inimă care afînează doar solul, îl umple tenace cu slavă. Aglomerează în temelii putreziciuni fertile. Cernoziom răbdător cu promisiuni vagi și fără termen. O istorie mai groasă decît gluma. Rodnicie a morții întoarse cu plugul.

și-o luăm de la capăt

călărind râmele astea deocheate
numite inimi

Un poem de spart oglinzi cu tarnacopul.Ti-as da o steluta da* n-am decat o rama inimoasa care sapa in cer si pe sub pamanturi cu o figura de vultur tulburat.Tine-o tot asa in corzi,poezia ni se suie la cap uneori.Cu stima,George.Paste fericit, Alina: HRISTOS A-NVIAT!

poezia magna!

text mediocru, in gama minora.
comentariile de mai sus sunt mai degraba un test de popularitate decat o afacere valorizatoare, asa cum ar trebui sa fie.
ca discurs, iti garanteaza individualitatea, parca stiam asta de cand lumea.

...\"țeava asta din dreptul frunții\", cred că e un revolver, sau poate un Nagan la ruleta rusească \"în neclintirea morții\".
...\"fii foarte atent când ieși din mine\"...\"îți trec durerea pe numele meu\"...e tot ce-mi doresc!
Cu aceleași aprecieri!

Dacă la începutul poemului stabilești un dialog cu sala, si anume “vă rog luați țeava asta din dreptul frunții mele”, dialogul se mută pe parcurs într-un mod indecent către persoana care îți lasă hăul ,mai mult lat decât lung, ceea ce creeaza cititorului sentimentul ca este abandonat ca spectator la un eveniment conjugal. Este genul de exchibiționism poetic care schițează un triunghi de personaje, sala, tu și făuritorul de hăuri, în care transmiți invitația la reflexie cititorului la modul “ nu-i așa că masa și dansul vor avea loc ?“
Remarc versul care m-a determinat sa te comentez “îmbunătățirile aduse gratuit acestui om vor fi mâine chingile sale”

trebuie bine inteles ca asocierea logica de cuvinte, aceasta juxtapunere ludica nu se poate asocia cu termenul de poezie atata timp cat nu exista cursivitate, ritm, un limbaj concentrat si extrem de afectiv si o imagine generala clara asupra poemului si nu franturi de idei la aruncaturi de bat. Ce-mi pare rau este ca autoul, in speta domnisoara Alina Lazar, are unelte pentru a crea o capodopera literara, imaginatia fiind extrem de vizibila, inventivitatea si prelucrarea unei idei, insa poezia trebuie sa vina in acelasi timp ca un fluid si in acelasi timp ca un conglomerat care sa izbeasca retina cititorului. O poezie trebuie sa ramana mai mult de cateva secunde in memoria cititorului. Am facut un comentariu mai dur la offtopic, este bine de citit.

aceasta este o poezie fără rimă din câte trag eu concluzia și nu înțeleg cum poate cineva așa de marcat de rime - gen la plăcinte înainte la război înapoi și așteaptă ca versurile să vină prin juxtapunere ludică ca un fluid - să își dea cu presupusul fără să fie părtinitor
cred că versurile:
fii foarte atent
când ieși din mine
în urma ta
hăul se lățește și mai mult
ca o gură galactică
au fost cele care au stârnit imaginația mirobolantă ( inventivitatea, conglomeratul care izbește retina bietului agonist ) criticului literar sf
care vede peste tot uezeni mici prințișori planete gigantice cât balenele saiborgi și alte alea
care a zis deunăzi că ne părăsește până la toamnă domnia sa fiind foarte ocupat cu chestii serioase nu cu prostiile care se scriu pe agonia
oare de ce s-a întors așa repede ?
este cumva 22 octombrie și nu am aflat ?
și și-a retras și mirobolantele texte de pe pagina personală ca să le mângâie în linște de unul singur
așa capodopere nici nu trebuiau postate după părerea mea umilă

Domnule Zabet Mihai, nu va mai chinuiti pentru ca o faceti degeaba.
Literatura inseamna mult mai mult decat textele si stelele agonice, tot incerc sa va caut pe google si nu gasesc decat agonia si inginer instalator, vreau sa vad ca aveti o competenta, o recunoastere ceva.
Parerea dumneavoastra este intr-adevar umila, comentariul acesta vine ca un raspuns la celalalt unde ati dovedit ca sunteti insignifiant, si intr-adevar sunteti asa de mic si de umil incat am o placere teribila sa v-o confirm ori de cate ori va dati in petec.
Domnule Zabet Mihai, sunteti mult prea mic pentru un razboi prea mare si acesta se numeste literatura, iar literatura inseamna si poezie cu rima si proza si fictiune, iar aici dumneavoastra, ca amator si nepriceput in ale literaturii, va dati mai destept decat poeti consacrati sau critici...pe care din pacate nu ii cunoasteti, cum de altfel v-am verificat odata la textul acela despre GOMA.
Domnia mea a spus ca va posta mai rar, nu ca se va retrage definitiv, de altfel, pot spune ce vreau si ma pot razgandi in orice secunda, un lucru este certi, da textele au fost scoase, nu de alta dar ma jenau unele stele date de niste amatori precum dumneavoastra.

Anuar, Corneliu, George, Ioan, Bazil, Liviu, Andrei, Caragea, Mihai ---- aseară un prieten m-a certat că las ușa deschisă să intre oricine, fără să aprind lumina. Nu am înțeles ce a vrut să spună, dar mi-am amintit că există mai multe feluri de orbire.
Inclusiv cea din pricină de prea multă lumină.

Dominic,
Sau despre distanțele dintre universuri.

pese: Caragea,
de câte ori să îți spun că sunt frigidă la părerile tale?!
E dreptul meu să nu mă interesezi!
Obișnuiește-te cu asta! :)

li