Colind singur

Este un sentiment acesta al ingerului ramas singur in poiana cu licurici, privind dinadins si in intuneric catre Doamna cea Frumoasa din balansoar...Este ingerul acel dandu-se pentru darea de sine si aplecat catre mangaierea lina a unui medalion cu chipul Sfintului Protctor al Copiilor...Inimile si visurile lor, de ghemuri de viata cu genunchii adunati la gura fac sa se desire pe ceruri luminile planse de comete...si stele...si iele...pana cand apele se aduna la valtori nedefinite si scrijelind peretii icoanelor ... Cu mozaicuri de cer si aripi albe de ingeri...

Se da ingerul singur si cercul lui alb de lacrimi ingeresti luminand noptile

Cadeau petale multe,roz din cerul acela noptatic,incat leganarea din balansoar parea un zbor catre o alta lume...Se auzea aproape nedefinit o muzica venita parca de peste tot...ca si cum raza lunii ar fi nins pe harpele ierburilor sau poate era doar zvonul pe care-l fac visele-n zbor catre odaile pleoapelor...
Ingerului i se facu somn, dar nu putea sa adoarma in cercul lui de lacrimi,umed.Suspina...Atunci Doamna cea Frumoasa cobori din balansoar si schimba forma cercului intr-o inima.Zece valtori de ape se prefacura-n curgere lina,zece iele se prefacura-n flori de sulfina.
Numai stelele plansera o lacrima alba de stea cazatoare, ca un felinar pentru zborul ingerului, inapoi acolo sus de unde poate veghea inimi...