Elegie de toamna
Nebun de timpul meu care se scurge Dau fila înapoi c-o tresărire Mă-ntreb dacă acuma am să pot Să anulez această despărțire. E-o toamnă cu emoții desfrunzite Ce zac în tomuri peste
Post scriptum
Nu am decât un strigăt în colțul de inimă și-o lacrimă mare cât pumnul ce-mi înroșește obrazul. Iubirea prilej de nebunie pentru nebuni, ocnă de sare din care poetul scrijelește vise și
Definiri
Sunt oameni care au doar ochii albaștri nu și privirea, sunt flori care nu au spini dar ințeapă, sunt iubiri care nu au timp, dar durează, Sunt lacrimi care nu au vină, dar curg, Sunt cuvinte
Minuni risipite prin ierburi
Flautul dorului în osul tâmplei Minuni fără nume risipite prin ierburi și trupul meu fuior de lumină răzvrătit printre gândurile muritorilor... Lângă umărul dezgolit izvorul își cerne
Din trupul meu Clepsidră
Eu sunt jumătatea de sus a clepsidrei Tu jumătatea de jos. Din inimma mea se varsă Iubirea până la ultima picătură în inima ta. Știi că numai împreună putem măsura veșnicia. (Dar dacă
Reverberare
Norii- de spumă și dantelă întunecau văzduhul lumii dintâi și totuși m-ai zărit apoi steag de lumină fluturând... Fumul țigării împletea valuri de ceață în prelungirea visului
Just asking
Mi-e dor să fiu iederă, să ascult cum bate inima fiecărui cuvânt să-ți sorb de pe buze păcatul sau nebunia, biruința sau resemnarea Ador să fiu o parte din tine necercetată. Tu știi până
Qed
Așa a fost: să-mi fie dor de tine să nu mă știi să nu te știu să ne iubim cu toată nebunia zidului de necunoscut dintre noi. septembrie 2001
Surasul Penelopei
Tu crezi că dacă ai să mă strigi pe nume am să-ți răspund de fiecare dată. Tu crezi că eu voi fi mereu acolo la o depărtare de mări și țări mereu accesibilă ție printr-o singură invocare a
Colaj
Îmi construiesc oglinda cu fiecare poezie. Mă întreb dacă atunci când o vei privi voi mai fi aceeași Eu. Mi-e dor de mine pe măsură ce trece timpul... Doamne, de ce mă cerni? PS:
Iubind
Spun... Și fiecare spun ascunde un dor. Aștept... Și fiecare aștept naște o dorință. Cred... Și fiecare cred se sfărâmă încet de pereții clepsidrei. Iubesc... și fiecare iubesc e
Somn de albastru
Mi-e somn să pot dormi pe umerii tăi cu capul sprijinit pe secunda ta de albastru înalt și foarte foarte suav. ( sentimentele admit grade de comparație ) Am impresia că ți-aș putea auzi
Trilogia tristeții
Te aștept la fel: Eu pe malul stâng al inimii mele urnind luntre de cuvinte cu mâinile goale. E ca și cum aș trimite camelii albe spre tine... Beau din roua respirărilor tale evaporate-n
Desen cu îngeri
Dacă ți-aș desena conturul inimii pe-o lacrimă ar veni îngerii să se oglindească. Dar tu știi, înger mare că sunt nepricepere și rămâi deghizat în continuare în omul pe care-l iubesc.
Haiku
Aș vrea să-ți ascult respirarea s-o imprim pe negativul inimii mele ca să o derulez apoi cu fiecare bătaie de inimă.
Colind singur
Și mi-a rămas din nou singurătatea această încremenire a liniștii în secunda mea de sărbătoare... Mi-a înghețat tâmpla tocmai în locul unde pulsează sângele hoarde de tristeți mi-au inundat
Plecarea ta
La plecarea ta a plâns un înger. I-am mângâiat zborul cu o coardă de curcubeu din jumătatea visului geamăn. I-am promis șoptit că ai să te întorci într-o secundă albastră desprinsă ca o
Minune tu...
Minune tu gând înflorit și trup, te-aș atinge dar nu m-am spovedit încă... Aș vrea să mă lași o clipă să te privesc albastrul acela nemaivăzut... Cu siguranță ca pe acolo a trecut un
Oglindire
Cumpăna fântânii urcă-n cer colindul tău colindul meu Cuvintele... Seara e un țurțur la fereastra lui Dumnezeu și răsfrânge lumina sufletelor viilor. Te colind în Colind și iară
Portativ
Cred că ai o voce frumoasă, deși nu te-am auzit niciodată cântând... Mi te-nchipui doar trecând cuvintele pe țărmul sunetelor dulci. Mi-e melos de gurița ta cuvântătoare și te-aș săruta de
Dor
Mi-e dor să-mi susuri lângă tâmplă, să-mi greierești în ierburi cântecul de stele iubirilor primele cu miros de fân și zmeură noaptea, când dorm în năvoade apele și tu numai tu îmi curgi
Erată
Dacă te-aș fi așteptat mult, mult și îndeajuns, n-ai fi venit. (Vezi, sunt Toma Necredinciosul ...) Așa...am fugit puțin în viață, am gustat, dar nu mult pentru că totuși te așteptam pe
Tandrețe
Aș vrea să te mângâi, suflete pe norii aceia descrețiți din gânduri noian de fulgere ninse în ochiul de piatră al secundei. Nu doare depărtarea de tine, e ca o mirare de înger solemn o aripă
Luceferire
În locul tău coboară steaua până la mine și lungă-i calea dorului, nespusă, neumbrită, în umbra pământului; poate doar într-un colț de cer desenată pe Calea Lactee. Mai știi... iți cântam
