Colaj

Superb...\"Eu./Mi-e dor de mine/ pe masura ce trece timpul.../Doamne de ce ma cerni?\"
Interogatiile cu trimitere divina directa nu le agreez, chiar daca le folosesc si eu uneori, dar se potrivesc perfect starii tale ,cred eu, de incertitudine poetica o data cu trecerea timpului.Toti, dar absolut toti au trecut si vor trece iremediabil prin aceasta. Oricum, draga Ancuta, ne vom intalni acolo si cine stie poate ne vom uita impreuna in oglinda minunandu-ne ce-am putut face cu \"saracele cuvinte\"...

Uneori, se apleaca dinspre intinderea sa opaca catre intinderea sa transaprenta urma ingerului trecut de cu zori prin poieni...Se fac diamante de licurici peste tot si se dezleaga la visuri universurile toate...Cu siguranta se va lasa candva ceata si cu siguranta ca cineva va povesti cu Atreiu si cu broasca aceea secularobatranostranutacioasa...Cu siguranta...Insa vezi tu urmele? Ele se sunt si se dau si se tin adanc infipte in inima ca si firimiturile din poveste sau ca ultimul chibrit al fetitei aceleia din frig...vezi...puiul de caprioara ar fi putut sa nu iasa in camp...insa secundele, colanele de secunde, nu mai au rabdare sa ni se faca neintamplare din viata si vin asa, ca niste sprijiniri in serile tarzii, undeva intre lacrimi, fuga si nesperata mirare de a fi...

se da ingerul sprijinindu-si capul asa pe o rama de cornier metalic si rece si parca nefiind...