Post scriptum

( Luna fara contur incolteste seminte amare)

1 min lectură·19 iunie 2006

Mediu

Nu am decât un strigăt

în colțul de inimă

și-o lacrimă mare cât pumnul

ce-mi înroșește obrazul.

Iubirea

prilej de nebunie pentru nebuni,

ocnă de sare

din care poetul scrijelește

vise și lacrimi...

Nu am decât tăcere

și-un abis

deasupra căruia se deschide lumea

Un tren ce ma duce departe

peste ani și neliniști

și se întoarce mereu in aceeași gară

EU.

022.822

FAL. “Post scriptum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fal/poezie/189018/post-scriptum

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

imi place tot ce scrii.
stiu, o critica e intotdeauna mai binevenita, am exprimat doar ce >>simt>>

\"și-o lacrimă mare cât pumnul\"cand trenul se intoarce in aceeasi gara, citit cu placere, Marius Iulian