Poezie
Elegie de toamna
- in memoriam Adrian Paunescu-
1 min lectură·
Mediu
Nebun de timpul meu care se scurge
Dau fila înapoi c-o tresărire
Mă-ntreb dacă acuma am să pot
Să anulez această despărțire.
E-o toamnă cu emoții desfrunzite
Ce zac în tomuri peste caldarâm
Mă-ntreb oare ce rost mai are
Să construiesc ceva și tot eu să dărâm...
Dar poate e o vină colectivă
De-a fi prea mici, prea treacători, prea surzi
La timpul care cade in derivă
Precum în zbor la vânatoare-un cârd de sturzi.
Și dac-aș vrea să prelungesc c-o frunză
Ispita toamnei dulcege și boeme
Mi-e teamă că \"Nebun\" au să-mi răspunză
În cor, petalele ultimei crizanteme.
Și-n fața acestui imuabil dor de ducă
Al frunzelor uscate-n zeci culori
Prinse-n vârtej de vânt cu coji de nucă
Ducându-te cu ele, înseamnă ca să mori?
Dar nu-i asa, atunci-acum, sunt versiuni ale aceleiași secunde
Și prin urmare nu-i totul in zadar
Povestea mea, a ta, a lui de nu știu unde
Vor spune-o frunzele în fiecare toamnă, iar și iar....
013.947
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FAL
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
FAL. “Elegie de toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fal/poezie/13960336/elegie-de-toamnaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu știu de ce un editor nu a observat asta
... dar probabil regulile sunt făcute pentru a fi încălcate
... în rest, un text reușit
felicitări
o zi bună!