Minuni risipite prin ierburi

azi am facut un comentariu la un text care nu merita sa imi pierd timpul asa ca m-am gandit sa fac \"mea culpa\" si sa citesc si cateva poezii in speranta ca voi putea lasa un comentariu pozitiv.
nu pot sa zic ca am fost impresionat pana la lacrimi de textul tau insa mi-a placut, si asta e destul pentru mine intr-o perioada in care nu imi mai permit sa deraiez de la treburile profesionale zilnice (si chiar \"noptice\")
asa ca uite, am vorbit de fapt despre mine intr-un comentariu adresat textului tau, dar sper sa iti faca placere si acest mic tratat despre cum sa nu spui mai nimic in 100 de cuvinte.

Mi s-a ingerit inaintea ochilor plimbarea aceea deja celebra in care maria sa preafacatorul de metafore dulci-prelungi - aici mi se face dor de inca fanusulneaguimdulunicul - sadoveanulsahistul vazuse prin trecerea neatenta si cum miezul de sunete urca in frunze si cum seva de ierburi se inalta in ceruri...A vazut si apoi a deslusit mai abitir toate acestea intr-o hainutacuminte de slove...Iata tot asa si acum, mi se afinalmangaiebucuros sufletul de secundavesnicoasa dordoloaie si frumoasafurtunoasa. te ploua talentul pe toate slovele tale alea nenascute ci intrupate.

Simt asa, ca un gadilit care ma face sa rad in nestire si sa ma gandesc la cuvintele Poetului \"Du-ma fericire, in sus si izbeste-mi/tampla de stele, pana cand/lumea mea prelunga si in nesfarsire/se face coloana sau altceva(...)
Si revenind la lucruri mai serioase, nu(-mi) mai gadili atata metaforele ca mi se tulbura toate afectele...:)

De-acum numai am sa te citesc...Promit...Toata lumea stie ca vorbesc prea mult :)

\"Minuni fără nume
risipite prin ierburi
și trupul meu
fuior de lumină
răzvrătit\"

Ma bucur ca te-am regasit la fel de muzicala, precum notele sfaramate de flaut \"si spun:/ secunda asta/ îmi e de ajuns/
o veșnicie\". Te urmaresc cu drag :)

E un balsam pentru suflet, Codrina sa citesc comentariile tale si \"curcubeele\" care ti se nasc din cuvinte atunci cand nimeni nu stie sa numere norii...Poate vom invata asta, candva, dupa ce vom fi trecut desculti prin ierburile scaldate de ploile tarzii...intr-o dupa-amiaza de vara, de toamna, sau in dupa-amiaza unei iubiri...el-ea, cerul si norii...