Poezie
unde ard pietrele
1 min lectură·
Mediu
gust de argilă sărutul se-ndoaie umilit
am greșit nu acesta este focul în care ard pietrele
păsări cu limbi și ore încurcă poveștile
magia clocotește în ceaun cu ierburile
nu vreau decât să vrăjesc o cascadă
să curgă invers dinspre cădere spre cer
așa cum în loc să mă iubești dinspre tălpi
ai putea să-mi tăvălești o vreme fruntea
am împăiat dragostea exponat prețios
Nu atingeți Nu articulați Nu pășiți
zburați în sandale și-aterizați dezgoliți
în fața oglinzii la poalele muntelui cu fermoar
trageți de el și deschideți-vă lumea:
pentru poeți ar trebui să fie mai ușor decât pentru oameni
poeții caută fără popas și fără pâine
uneori Găsesc apoi sunt declarați nebuni ori postumi
am greșit nu acesta este focul în care ard pietrele
acesta este poemul
001.672
0