Dacian Constantin

nu vreau să te iubesc înghesui cearșaful între pulpe din furia aferentă refuzului alunec în abandon cred că tu participi la mine cu prea multă seriozitate ca și cum cu priviri mi-ai putea

proiecte pe malaxor: să așezăm cuburi peste cuburi să ne facem o casă să o ducem pe valuri să sfidăm înecul cu aripile să scoatem sternul în afară să zdrelim cu el linia orizontului domnule cu

*acolade* dimineață de n-ai fi când ochii tăi sunt gri mi se lipește limba de cer și cerul e o înghețată eu nu eram așa în urma ta dragoste în fața ta dragoste vara trece lângă liniile de

a adormit timpul în cizme pășesc cu grijă să nu trezesc vreo scânteie să nu iau foc chiar acum în muțenia mimului mimul cel orfan de tată de cuvinte cu simbrie codată copilul lor alunecă din

găsesc scrieri dimineața/aceasta e una dintre ele/ întinse pe toată pielea mea neacoperită decât de lumină mă uit peste mine în oglindă sunt caraghioasă mă întorc ca o clătită adun cuvintele le

Ridică fruntea Încă un bărbat învins nu e o noutate Eu o să fac primul pas Vom ieși din tranșee Cât ai zice Nu cred Mi-e teamă Nu cred Să nu cobești Pe câmp vor răsări năluci la fiecare pas Una mai

el face trafic cu sufletul meu doamne el chiar mă vinde neputințelor sale demonilor și fricilor tranșată sunt în sac îmi rânjește fermoarul printre cariile lui văd soarele lumina unde mă duce

am îmbrăcat rochia de mireasă tenișii cu steluțe argintii stau pe pervaz cu un picior în afară celălalt pe pervaz înăuntru am două sticle de gin o să mă arunc în gol așa cum ți-am promis mi-ai

prin soarta cărnii globule dansează preț de o clipă electrizant este fiorul că ești ce fel de cruce preferi azi cu brațele coloană sau cu șovăiala în cerc zi-mi orice mă aflu la răscrucea de

ești prea frumoasă îți amputăm aripile să ne zburăm și noi o frică peste țipătul urzicii ai tupeu te vom vinde la bursa valorilor umane lângă argintărie și ozon pe doi cai de spumă să ne jucăm

Cât mai aproape de aur! să-i simțim răsuflarea umezind spatele genunchilor și orbirea cu hățiș hipnotizat împletind viscerele. Cât mai aproape de curcubeu! să ne tăvălim de râs pitici peste

o să trag cu dinții de buza apusului până mi-oi face piercing cu luna în palmele tale zvârcolesc lumina carnea mea îi încurcă pliurile și degetul mic se zdrelește de-o margine rea și clipa

a plecat luna cu omul meu în dinți. stelele fac lamaze cu inima mea. o prind în colțurile lor lăptoase și așteaptă să nasc. în burtă mi-a prins rădăcini o piatră. în curând va străluci. pe asta se

am multe de la tine dar mai ales cel de-al nouălea cer breteaua ruptă a unei ploi câteva dezgoliri de mal și multe învățături prinse cu agrafe de zulufii trufiei mele zestrea asta stă drept

dacă tot am nenorocul de a fi hărțuită de cuvânt în noaptea asta mă culc cu adevărul mihai ție nu îți plac poemele fără rime și virgule tu orbecăi forma perfectă a existării mănânci când apuci te

În sfârșit, Ieșirea. Ca niște foițe de ceapă transparente și neînsemnate, pieile mele rumenii se retrăgeau, lăsându-mă tot mai sidefiu și mai curat, despănușat și vulnerabil, frumos ca un zeu.

să nu mai gemi în noaptea astea cu timpul stors pe lângă pernă să nu mai gâfâi sub fuga fricilor sub pumnul lui Dumnezeu să nu te mai văd auzi să nu mai văd cum transpiri a lună cu pielea-n

Pentru că nu am fost în stare să fac un copil – deși \"a fi în stare\" nu are nici o legătură cu \"a voi\" – am început să îmi vărs pornirile materne asupra capacelor. Capacele sticlelor de suc.

dimineața urcă în mine ca într-un termometru lanțuri de sunete și cristale lichide viteză imprecisă a făcut sexul ceva mai bun din tine te-a mântuit te-a schimbat la față oarecum te-a generat

m-am răzgândit dar nu din pricina băluței tale fermecătoare care îmi face cu mâna ei de băluță de salivă încălzită de fiecare dată când povestești cu patimă dinspre trecutul ăla din care de fapt vii

Ploua cu cântec și cu cearșafuri albe - de cretă, fulgere divine - Ploua poemul neînceput, cu lacrima tatălui meu ploua. Cu iubitele tale prostite, ploua pe șoptite pe străzi; copiii noștri

eu rătăcesc printre cuvinte ca să le văd înăuntrul eu n-aveam înger colindam fără rău sau bine fără gri (am învățat toate poveștile într-o zi cu ploaie și două curcubee) dacă aș săpa