Mediu
proiecte pe malaxor:
să așezăm cuburi peste cuburi să ne facem o casă să o ducem pe valuri
să sfidăm înecul cu aripile să scoatem sternul în afară
să zdrelim cu el linia orizontului
domnule cu ochelari aș vrea să vă șterg toate ezitările de pe palton
câteva pete alburii vă împiedică mersul mă lăsați aici e o scamă de pe alte perne
aici este un fir de păr ce nu-i al meu și nici al dumneavoastră
dar domnule cu ochelari ce importanță au toate amănuntele acestea omenești
când seara sprijinit de umerii mei cu o cană de ceai în mâini
îmi dictați poemele lângă acordeon
ce importanță mai poate avea distanța când infrastructura stolurilor e destinată
zborului dintre noi
transhumanța iubirii mele dinspre dumneavoastră spre orice alt bărbat
care ar îndrăzni să vă semene
pe clape se gâdilă buricele degetelor acolo vă înșel domnule cu ochelari
cu pianul pe fața căruia mi-am acordat respirul așa cum mi-ați predat
în sărut
cuvintele mele cad răpuse în ring în ropot de aplauze
am luptat să vă domesticesc vederea domnule cu ochelari să mă priviți la această masă
chiar la această masă în care fac autopsia unei iubiri
concentrată la plic
*
domnul cu ochelari este un ins foarte metodic el nu poate lăsa întâmplării
deschisă vreo poartă
dar nici nu nu se poate lepăda de miracolele cu care limpede îl locuiesc
domnul cu ochelari îmi măcelărește consoanele și mă părăsește în plin delir vocalic
eu amețesc cuibărită-n ruletă
el înjură-n rusește
apoi îmi mănâncă mâinile
la noapte voi atinge clapele pianului cu ochii
vederea mea sclavă îi va cânta sonată
să așezăm cuburi peste cuburi să ne facem o casă să o ducem pe valuri
să sfidăm înecul cu aripile să scoatem sternul în afară
să zdrelim cu el linia orizontului
domnule cu ochelari aș vrea să vă șterg toate ezitările de pe palton
câteva pete alburii vă împiedică mersul mă lăsați aici e o scamă de pe alte perne
aici este un fir de păr ce nu-i al meu și nici al dumneavoastră
dar domnule cu ochelari ce importanță au toate amănuntele acestea omenești
când seara sprijinit de umerii mei cu o cană de ceai în mâini
îmi dictați poemele lângă acordeon
ce importanță mai poate avea distanța când infrastructura stolurilor e destinată
zborului dintre noi
transhumanța iubirii mele dinspre dumneavoastră spre orice alt bărbat
care ar îndrăzni să vă semene
pe clape se gâdilă buricele degetelor acolo vă înșel domnule cu ochelari
cu pianul pe fața căruia mi-am acordat respirul așa cum mi-ați predat
în sărut
cuvintele mele cad răpuse în ring în ropot de aplauze
am luptat să vă domesticesc vederea domnule cu ochelari să mă priviți la această masă
chiar la această masă în care fac autopsia unei iubiri
concentrată la plic
*
domnul cu ochelari este un ins foarte metodic el nu poate lăsa întâmplării
deschisă vreo poartă
dar nici nu nu se poate lepăda de miracolele cu care limpede îl locuiesc
domnul cu ochelari îmi măcelărește consoanele și mă părăsește în plin delir vocalic
eu amețesc cuibărită-n ruletă
el înjură-n rusește
apoi îmi mănâncă mâinile
la noapte voi atinge clapele pianului cu ochii
vederea mea sclavă îi va cânta sonată
093975
0
Si asa incantator cum gasesc acest... of... nu-i mai zic... aceasta serie de poeme, cel mai tare imi place acesta cu rulota (pentru ca ea ii zice \"ruleta\" :-) si pentru ca aici imi pare mie sau Alina isi gaseste in fine discursul, nu se sfieste sa se intinda (chiar si la figurat) sa arunce ursuletul si domnului respectiv sa-i cada, probabil, ochelarii de pe nas ramanand in pozitia de drepti (sau alta, la fel de dreapta) dar cu gura respectiv si proportional la fel de larg cascata.
... si nu in ultimul rand, pentru ca acest stil imi aminteste de cineva care obisnuia sa scrie pe aici, pe la noi pe poeziepunctro acum fiind ocupat(a) cred cu alte alea...
Bobadil
P.S.
O steluta bobadilica pentru aceasta \"sceneta\" lirico-muzicala fara ursuletz...