mă întorc acasă

el face trafic cu sufletul meu doamne el chiar mă vinde neputințelor sale demonilor și fricilor tranșată sunt în sac îmi rânjește fermoarul printre cariile lui văd soarele lumina unde mă duce doamne miroase a benzină a ghilotină a corbi croncănind miroase deșertăciunea mă cară în spate oftează îi transpiră palmele dar mă vinde doamne m-așază în târg pe-o tarabă scorojită stă drept nu mă privește vine îngerul Cu cât o dai bărbate? Degeaba o dau! Atunci o iau! mă ia îngerul mă scoate îngerul îmi scutură cămașa îmi aranjează părul mă mângâie înșurubează aripile îmi face ceai îmi pune muzică și mă ceartă de câte ori nestăpânito de câte ori ți-am zis să nu mai zbori femeie atât de jos?! din gura lui un abur mă înghite mă absoarbe fără durere mă întorc acasă