eu n-aveam înger

eu rătăcesc printre cuvinte ca să le văd înăuntrul eu n-aveam înger colindam fără rău sau bine fără gri (am învățat toate poveștile într-o zi cu ploaie și două curcubee) dacă aș săpa șanțul acesta în cer cu picioarele iar cerul scos l-aș aduce în casă tot n-ai veni să zbori lângă masa mea de scris de mâncat de tăiat capetele zorilor de aceea e clar că nu știu cum să te-aștept (deși în așteptare găsesc o voluptate cu zimți așa cum în tăcere sugrum clipe fierbinți) mâine voi smulge de pe chip tapetul ăsta de femeie care le știe pe toate mâine voi privi prin gaura cheii la ceea ce știu că pot fi spre seară desigur cu șapte bătăi pe minut ceasurile-mi vor îmbătrâni sângele voi merita să zdruncini poarta dintre noi mâine să intri atotputernic și inofensiv să domnești să râzi și să cânți în palatele mele pentru ca-n noaptea luminii noaptea vederii să fii împins ușor către-o fântână dar azi împarte cuvântul în două să facem dragoste în miezul fiecărei vorbe POVESTITORULE !!! azi te urmez în basm