pop romeo

nu știu să plâng mi-ai furat lacrimile m-ai furat în tine cu zâmbetul tău amintire cerc înnodat in iubire desculț te privesc ca și când faci parte din mine dar tu ești ecoul ce vine clipa tace în

ascult tăcerea ta poetic răsfrântă din umbre ascult ce nu zici tăcerea mă prinde fermecat în primul amor ce-l zidești fără nume nu vrei nimic căci doar ești litera propriei rime ascuns

e noapte număr literele până la tine fără rost, doar cu mine, noapte vine de la infinit către infinit în toate limbile pământului dar intre noi ea înseamnă miliarde de stele ce ne șoptesc

atunci când zâmbești cerul își sărută pământurile din potirul inimii tale, răsfrânte petale se-aștern pe nemângâiatele iubiri, lacrimile timpului nasc gheizere pe geana luminii, timpul

linia ce doare e susur ape repezi uitate-n oglindă ecran eviscerat din care sorbim clipa cu puterea de-a fi doar fantasme în umbre de lună te rog culege-mă din noroaie să pot

mă cauți demult de când ochii copiilor erau doar sâmburi mă cauți printre spații și timpuri cu albul cusut de inimă mă cauți cu tot freamătul gata să te înghită cu liniile dinăuntrul tău

de cate ori te privesc tremur tremură liniile spațiului într-o spirală din lebede fug către mine acolo tu ești ceea ce vrea sa știu că m-atinge nu-ți cer nimic mă privești iar eu tremur împins

emoția primei atingeri o frunză ce-și cade mirarea pe rugi fără nume deseori tăcem în prea multe cuvinte așezați între fiorul unei opriri și fuga de viață eternul ne șade în poale noi

Tu, impromptu din vieți paralele dansezi bulgării de foc ai secundei în ritmul dorințelor mele iubitelor visatelor sub lampadarele serilor galbene. m-am întins să te prind fete morgana

mă atingi, ca un ecou zbor cu aripile gând între cele două porți de la capătul tainei noastre maci cu miresme de lebădă tăcerea ta lângă mine ești visul dintre culori ? mă

Deodată se face că tremuri Porțelanul pictat de pașii noștri Se sparge-n tăcere Cad norii cu toate luminile Cad vânturi și spaime ascunse se crapă-n oglinda înceată Unde ești ? Când bat

cercul ce-l desenez acum e umplut cu lacrima ta văpaie sau nor? treceri desculțe prin grădini în care trandafirii plâng roșii de prea multa iubire cercul ce sunt te cuprinde cu prima

ești aici dar în umbre despicat de secundă mă duc fără pasul din care eternitatea uită acum să-și ciobească vârsta și lacrimile pot să fiu dar nu sunt doar un gol între vise arzând și

ce sunt eu ce e tu nimeni nu spune doar ecou doar să fiu franjuri din tine aproape eu dar nu tu cine sunt cine spui ce e bine știi că sunt sau nu sunt inimă peste lume cum să

ah te iubesc dezgolind nimicurile 7 sau 8 niciunde nici mine doar tu elipsa ce crede minune deseori nu sunt dor nimic exilat dar perfect ecou elevat peste lume cine sunt cine ești dor

îmbrăcat sunt cu tine însetat dar nu trist ci-n genunchi pe iarba ce plânge încet dansul unei secunde pe-un ciob de liniște uneori ne iubim tac gândurile și lumile ce le trezim din

în pauza dintre două flori e o cădere în inimă furat de propria viață rămâi mai departe cioplit în mirare ca și cum universul s-ar desface din cutii de carton în jucării colorate prea

ascult focul ce arde între mine și tine fermecat de poezia secundei mă trec furnicile clipei când te voi revedea fără umbre tu taci înveșmântată în elegia unui sărut ce e când lebădă când

cresc odată cu visul ce-mi unge izvoarele fără lacrimă sunt doar inimă gol din pustiuri cerul aprinde chemare din nou în jocuri desculțe cu patimi și flori cine sunt unde merg ecuații

înveșmântat în tăcere ascult linia ce taie cu o secundă mai jos inima ta porțelan decupat dintr-o lacrimă câte întrebări nepuse toate adunate în ultimul univers de atingeri încete toate

lasă-mă să te mângâi puțin mai aproape pe inima ta elipsa din zborul unui curcubeu peste lume lasă-mă să-ți ating palmele cu care deschizi fereastra între două săruturi apoi zâmbind din

n-am să-ți cer iubire ea țese oricum firele de sânge cu care universul lăcrimează primul și ultimul nufăr al vieții ea umblă desculță e vie nebună sedusă de propria-i umbră ochi ce se văd

eternitatea ți se joacă în palme liniile ei umede sunt doar cântece din simfonia cercurilor pentru sfere auzi ? capătul timpului se strecoară și-acum prin gândurile tale tu taci înmărmurit de