Poezie
n de la infinit
1 min lectură·
Mediu
e noapte
număr literele până la tine
fără rost, doar cu mine,
noapte vine de la infinit
către infinit
în toate limbile pământului
dar intre noi
ea înseamnă
miliarde de stele
ce ne șoptesc iubirea,
ne ascultă suspinele
auzi...e farmecul unei clipe
sfârtecată de-un greiere
e noapte
tu știi cel mai bine
să îmbraci acum lumina
cu zâmbetul tău
ce-mi taie oglinzile
în cioburi din care
încerc să-mi amintesc gândurile.
fără urme, doar pașii
spre tine se mai văd
pe cerul închis într-o rană
din mine
poate ultima literă e n
urmată de opt ce stă culcat între noi
fără vină
e noapte
infinitul din care ne adăpăm inimile
nu știe să cânte
e doar spațiu extins
din curcubeul ce face
amor cu mine și tine
infinit fără vis,
simfonie ce tace-n surdină
de cate ori credeai că ești
nu știai că sunt eu
ascuns în umbra ce-ți
îmbracă destine.
poate ca n vine de la noi
două paralele unite sus,
departe-n lumină...
013574
0

Dacă privesc poezia prin prisma reflecțiilor și a gnomicului, am descoperit discordanțe și inconsecvențe.