Poezie
pauza dintre două flori
1 min lectură·
Mediu
în pauza dintre două flori
e o cădere în inimă
furat de propria viață
rămâi mai departe
cioplit în mirare
ca și cum universul s-ar desface
din cutii de carton
în jucării colorate
prea repede
te privești în oglindă
vezi cutele
cu care destinul ți-a săpat
numele dar nu plângi
căci aceasta ar risipi
farmecul dintre enigme
la facerea lumii
prea limpede
în pauza dintre două flori
e mai multă lumină decât ai putea respira
doar călcând pe aceleași urme
pe care mergi de la inventarea pașilor
prin labirinturi nebune
auzi ?
înainte de asta era mai multă liniște
ca și cum timpul reușea să găsească o scurtătură
spre inima ta
acum împânzită de temere
față în față cu eternitatea
pauza dintre două flori e mai albă
decat resemnarea ta
în cioburi de cremene
024024
0
am citit de curând o antologie de poezie iraniană modernă, și recunosc ecourile
acum pun pariu că vezi spune că tu nu ai citit așa ceva, și te voi crede, nu ești influențat direct, cred că e doar o similitudine de profil psiholiric
ideea era: cum te-ai rătăcit tu prin zona asta temperată?
:)