dintr-un ou verde

nu am intotdeauna timp sa-ti spun cateva cuvinte desi te citesc cu interes, ai o capacitate nemaipomenita, m-am oprit dupa fiecare vers sa trag aer in piept, altii sunt in pana de idei iar la tine musteste...
frumoase simboluri, imaginile te duc de mana, tu nu doar fotografiezi, metafora te cauta inalta...
frumos, felicitari!
drag Anana

Nuțicuțica, să nu exagerăm :)să zicem doar că o undă de-a ta s-a întâlnit cu undele gândului meu și au propagat ideea.
între noi, versul ca formă a ființării sufletului.

și știu că nu ai timp. văzând numărul de afișări la nebuniile mele postate, îmi zic mereu: \"Iar a fost Nuța pe aici, draga de ea!\" Zău! :) Și zâmbește !

Mulțumesc.

prietenesc,
Li

recunosc

\"în somnul meu se strecoară vinerea un soldat, plantează bulbi drepți de pace și-mi paște patima pe valuri. eu mă prefac că nu-l visez, întorcând pe-o parte câmpiile să văd dinții ierbii cum mușcă din lună și-un ou verde de pasăre rară, luminându-se pe dinăuntru, cu torțe, mii de torțe, aprinse cu gura de pământene cu coadă pe spate.
din sânii lor curg fluturate pagini de lapte\"

recunosc

Inconfundabilul contur al cuvintelor tale fara asperitati, parfumul vietii noastre de zi cu zi pe care atat de mestesugit l-ai voalat printre fraze, gustul dulce al efortului creator din lirica feminina: naștem si alaptam poezii, le crestem cu grija pana incep sa se tina pe picioare, apoi le dam drumul prin lume sa se aseze la casa lor dupa cum le va fi voia si destinul. Geneza delicata a devenirii din noi, cautarea si aplecarea spre armonie sufleteasca si echilibru, am primit cu drag si bucurie solia ta de iulie. Mi-e bine in aceasta campie unde e loc pentru toata lumea, imi place cum tinem pamantul in brate echilibrandu-l pe dinauntru cu iubire si duiosie.

drag,
Ama

asa e acum la mine pe balcon, o dimineata de vara in care prin ferestre dau buzna crengile de tei, uite, iti trimit si eu solie o adiere sa-ti lumineze ziua si poemele cu parfumul ei.

Ama

Amadriada,
recunosc:
am scris azi dimineată devreme, pe la 5, cu durată de efort pe hârtie mai mare decât de obicei, m-am adunat toată în cuvintele acestea, așa cum sunt eu sau, mai bine, așa cum cred că sunt.

Cuvintele tale sunt prea frumoase însă și observ cu bucurie că ai tras cu ochiul și la \"solie\" ceea ce mă învăluie în năframa albă a unei mulțumiri sfioase pe care te rog să o primești.
și să știi că a ajuns și adierea oferită atât de simplu și de natural. e lumină în singurătatea poemelor-muguri ale copilei ce vreau să cred că încă sunt!

cu surâs prietenesc,
Li

Li, esti foarte talentata si esti plina de idei. Desi ma grabesc, nu pot sa nu las un semn de incantare in fata stilului, a rimei si a imaginilor puternice, cand amare, cand dulci de lapte... in universul tau matinal.

Adina, mai ales pentru că te grăbeai când ai scris îți mulțumesc pentru semn. Ai și exagerat pe ici, pe colo, știi tu unde, dar mă bucur că ai văzut poema așa cum aș fi vrut. Iar eu te citesc pe ascuns și uneori nu știu ce să îți scriu. Zău :)

Mulțumesc.

prietenesc,
Livia