Poezie
abcdefghij ca lm
/obișnuiește-te cu ideea/
2 min lectură·
Mediu
găsesc scrieri dimineața/aceasta e una dintre ele/
întinse pe toată pielea mea neacoperită decât de
lumină mă uit peste mine în oglindă sunt caraghioasă
mă întorc ca o clătită adun cuvintele le așez
unul în ciocul celuilalt
și creez mușcarea
mă gândesc că cine scrie noaptea pe mine
așa ceva
pesemne că n-are nici nume nici
pantofi
se doar joacă mijita prin guvida li
expresie care îmi place foarte mult
pentru că umblă sincer cu numele meu
în coadă de pește
ce simt/încep/
ce pot să eu să unde mă duc
în conjunctivul mă-sii de
berulă cu glugă și pumă fără dinți
uite-i cum se îmbată cu numele tău
și apoi îi pișă rânjiți zidurile
împotriva – asta ești –
tu ești însăși împotriva
mergi în mâini cu trese pe fese
să poți să-mi săruți fără să te apleci
degetul mare
numai dracii îmi ling tocurile
așa le-nfig mai lesne-n covorul
pulsatil de creiere masculine
peste ele vin la tine
pe ei i-am iubit înaintea ta
/obișnuiește-te cu ideea/
cu ei dai mâna când privirea ți se
dedă la excese ficționale
pe buza mea
revin și întreb europa:
cu ce-mi mai greblez eu rugile
dacă uit numele tău?
oricât de vie apă aș arunca
peste el
numele tău n-o să plouă
n-are nici cer nici îndurare
așa că-n smoala asta
tot ce pot să fac e să-ți creez eu brațele
și să m-arunc în ele
deși /nu mă opresc/
cine trece pe lângă mine
rămâne cu nările lipite
apoi se însoară
cu o cameră mobilată
de parfumul meu
cine trece prin mine /fii atent aici/
rămâne
azi dorm mult mai bine singură
în numele tău de
planetă în formare
abcdefghi
piua-n poem
întinse pe toată pielea mea neacoperită decât de
lumină mă uit peste mine în oglindă sunt caraghioasă
mă întorc ca o clătită adun cuvintele le așez
unul în ciocul celuilalt
și creez mușcarea
mă gândesc că cine scrie noaptea pe mine
așa ceva
pesemne că n-are nici nume nici
pantofi
se doar joacă mijita prin guvida li
expresie care îmi place foarte mult
pentru că umblă sincer cu numele meu
în coadă de pește
ce simt/încep/
ce pot să eu să unde mă duc
în conjunctivul mă-sii de
berulă cu glugă și pumă fără dinți
uite-i cum se îmbată cu numele tău
și apoi îi pișă rânjiți zidurile
împotriva – asta ești –
tu ești însăși împotriva
mergi în mâini cu trese pe fese
să poți să-mi săruți fără să te apleci
degetul mare
numai dracii îmi ling tocurile
așa le-nfig mai lesne-n covorul
pulsatil de creiere masculine
peste ele vin la tine
pe ei i-am iubit înaintea ta
/obișnuiește-te cu ideea/
cu ei dai mâna când privirea ți se
dedă la excese ficționale
pe buza mea
revin și întreb europa:
cu ce-mi mai greblez eu rugile
dacă uit numele tău?
oricât de vie apă aș arunca
peste el
numele tău n-o să plouă
n-are nici cer nici îndurare
așa că-n smoala asta
tot ce pot să fac e să-ți creez eu brațele
și să m-arunc în ele
deși /nu mă opresc/
cine trece pe lângă mine
rămâne cu nările lipite
apoi se însoară
cu o cameră mobilată
de parfumul meu
cine trece prin mine /fii atent aici/
rămâne
azi dorm mult mai bine singură
în numele tău de
planetă în formare
abcdefghi
piua-n poem
094509
0

mult bine.