din poziția de fetus orice e posibil

un compozit al cărui cheag, a cărui legătură internă e dată de prezența povestitorului implicit, care folosește aici imperfectul. ceea ce nu asigură totuși succesiunii de instantanee direcție. luate în sine, strofele da, au inedit la nivel de imagine. apoi acel \"cu_caloienii\"...

sunt constient de /cu_caloienii/, dar eu zic ca merge si asa. chiar daca zgaraie putin urechea ta fina. oricum pe mine nu ma da pe spate fastaceala ta in vorbire. chiar e motiv de amuzament, ca un furculision inutil. in alta ordine de idei, din locul meu pot sa vad cine da cu aspiratorul pe luna, tu?
numai bine iti doresc, stii asta:)

ștefan,
mai sus era doar argumentarea unei opinii pe text, aș zice. nu vreo sentință cu pretenție de adevăr ultim. oricum, pentru mine era de apreciat intenția unui plus de logică lirică pe care îl aduce textul acesta, în ciuda neajunsurilor sale, dacă îmi permiți și această fâstâceală în exprimare. care logică face din prima strofă cadru și din rest o povestioară frântă.
la fel doresc și eu, fără intenția de a da pe spate nimic.

poezie poate fi privita din *n puncte de vedere. totul e subiectiv, si cand mai intervine si efectul de turma iti dai seama ce iese.:)
toate cele bune

exceptând prima strofă pe care nu am înțeles-o deloc(cam cum nu înțelegi tu discursul nicăi mădălină, fie vorba între noi nu ești singur pe lume, chiar râdeam cu niște prieteni zilele trecute pe tema asta a celor care se luptă din greu să se exprime într-un limbaj artificios, cu savantlâcuri firoscoase) poezia mi-a plăcut, te recunosc deja, ai rupturile alea aparent ilogice, declicurile ciudate care te scot în evidență și te fac ușor de reținut

titlul mi se pare și el reușit, subtitlul nu...

reușită mai e și imaginea din strofa 3, condensezi în 4 versuri o poveste întreagă, lași imaginația cititorului să defrișeze terenul

m-am obișnuit destul de greu cu stilul tău dar acum vreau să spun că încep să îl percep mai bine(uneori desigur:))

salut

desigur, nimic nu este perfect la mine. in sfarsit cineva pune degetul si imi arata cum vede poezia, luand in considerare stilul meu si nu stilul propriu. asta ma bucura. e de bine, zic eu mai nou. si iau aminte la sfaturile bune, care imi vorbesc asa, batraneste, fara sa ma treaca frisoane lingvistice prin neuroni:)/vezi ca batarneste nu inseamna ca te-am facut batran, da:))/
iti multumesc si am notat ce si cum, chiar am notat.

domnule ștefan ciobanu!...mă bucur din toată inima să descopăr un autor foarte interesant...sper să nu fie prea târziu...
poate că târziul era \"kafka\" și n-a fost \"servit cu pâine de casă\"...