o secundă cât o insulă

de cele mai multe ori indragostitii doresc izolarea. e o tema pe care am tratat+o si eu, o ai si tu aici. peisajul marin pare cel mai atragator. bun. nu stiu sa iti raspund de ce o facem. insa ai un tecst bun cu asocieri faine, mai putin porumbelul pe care l-ai scapat la final.

plus un taipo la monstrul ala marin.

Ochii, transpirația, gleznele, șira spinării, pieptul - toate aceste mărturii... și pumnul pe care trebuie să-l ții bine strâns, pumnul în care trebuie să ții toate aceste lucruri. Leonard Ancuta are dreptate - porumbelul e din alt registru.

Aur

leviatan, nu levitan.

in seara asta exista multa inspiratie pe site, imi place si poemul tau mult,nu am sa mai redau nimic, ar trebui iar sa dau copy paste la tot poemul,in icoane vedem inertia momentului.
mcm

leondar, zic eu, porumbelul este incarnarea pumnului de la inceputul poeziei. dar nu prea vreau eu sa va dau mura in gura.:). typo ala, chiar nu voiam sa apara acolo. stiam ca leviatan trebuie scris.
aurelia, la fel si tie
madalina, leviAtan desigur. dar nu-i bai.
carmen, versul acela pe care l-ai redat la sfarsit imi este mie foarte drag. multumesc ca l-ai observat.
seara buna

leonard, iarta-ma pt botez