Facem bine, mulțumim
de întrebarea asta simplă.
singurul lucru care ne irită puțin
e că n-o să mai facem mult.
Tot cu sunetele ne luptăm
încercând să le dăm un înțeles.
Cioplim răspunsuri
Azi am ajuns.
Aici, unde azi am ajuns,
și parcă n-am fost plecat,
cîinii sunt mai triști decît un clovn
ieșit la pensie,
aici, oamenii poartă jujee
ca să nu pătrundă
în intimitatea
I se scurge sângele căzii
și ea nu protestează,
avea oricum o rană mai veche
ce trebuia să prindă coajă.
Eu mă-n dop cu semințe
cu determinarea cu care-aș
împinge plumbi în pântec
de
De-o parte cămășile,
de-a parte pantofii,
toate alergându-mă
(ca săniile copilăriei)
să-mi spună povești
cu oameni.
Eu fug pe cărarea trasă
cu degetul mare, divin,
și-n drum spre
Însemn copacii ce trebuie doborâți.
Îmi înmoi degetele în cer
și le fac o cruce drept in frunte.
Ocrotiților prin lege
le chem la rădăcina
câte un condamnat la ocnă.
Nenorocitul plânge
cu
Banii din mâinile oamenilor
miros a plastilina.
Rândurile carților stau
cu picioarele-n sus
și câte-un tâmpit
le decapitează cu creionul.
Din tavan curg
spătare de scaune;
Deasupra,
Merg la braț cu tăcerea,
traversăm pe roșu
și ne oprim în fața vitrinelor,
să ne uităm în ochii celuilalt.
Ea a fost cuvânt înainte
și-acum (fiind tăcere)
se poartă ca o maică stareță
în
Nu pot să iert o persoană care omoară o dimensiune a ființei mele. Pot doar să o îngrop într-un colț de suflet, amenajat ca cimitir de circumstanță. Asta pentru a nu o urî toata viața.
Am aflat
De câte ori am încercat să mă identific cu eroismul lui Giordano Bruno, de atâtea ori am eșuat în dragostea de viață a lui Galilei. Nu am putut să trec peste credința ca viața este supremul adevăr pe
Mă plimbam pe nisipul care, cu ajutorul tălpilor, încerca să-mi corupă ființa spre o primăvară veșnică. Aveam și un detector de metale ( cadou de ziua mea ) cu care încercam să descoper monede vechi
Nu știam că anii
pot încăpea în iluzorii
cutii de pantofi.
Așa cum nu știam
nici că cenușa
nu-mi va ajunge
să desenez o inimă
mormântului ce mă
trage de mânecă
în spațiul dintre secunde.
Poate mai mult ca niciodată
Am nevoie de un purgatoriu
Unde mâinile mele să se prefacă-n
Nisip,
Unde gândurile să bolborosească
Înecate în neputință,
Unde tu să nu mai fii
Nici măcar o
CM