Vocatia daruirii

nu-i rau. mai zi.

Ai darul concentrarii ideilor,in cuvinte putine...felicitari!

Oamenii din noi ne intregesc personalitatea si ne invata cum sa pasim in viata.
Oamenii din noi sunt impreuna un om, acela care suntem.
Atunci cand doare un om din noi, trebuie sa-i gasim pe ceilalti (tot din noi) care sa-l ajute, sa-i aline suferinta sa-l ridice din durere.
Vocatia daruirii e cea care ne face sa nu ucidem nimic in noi, sa ne daruim si noua fericirea de a darui.
Cine are vocatia daruirii nu cunoaste cuvantul "razbunare", nu raneste atunci cand e ranit.

Tacerea unui om cu vocatia daruirii nu poate fi, prin definitie, o incrancenare malefica!







Perseu, ma bucur ca ai scris "Vocatia daruirii"!

Daca mor toti din tine, ramai doar tu in sine; si atunci nu te mai doare nimic.

lalo -incerc...

Atman - inca un multumesc.

Codri - poate vocatia daruirii inseamna chiar sa ucizi ceva in tine cateodata.

Enjoy - Stau si ma intreb in zile de toamna daca nu cumva singuratatea este un altfel de nume pentru moarte...

Ca bine zici.Nu spun mai multe intrucat as repeta ce-au scris ceilalti.

As vrea sa stiu si eu cati oameni incap in tine. Chiar si asa, la figurat.
Ceea ce nu am inteles prea bine este \"sa mor din ei\" sau : sa mor dintre ei, pentru ca e o diferenta.

Cateodata ma dor demonii din mine. Si atunci as vrea sa te fac inger...

Costel, te-am rugat sa nu imi mai comentezi textele in modul tau \"ironic\" si \"binevoitor\". Asta pentru a nu fi si eu obligat sa-mi restrictionez accesul la ele. Poate la varsta ta ai si tu alte lucruri, mai bune, de facut.

Ma bucur ca am reusit sa-ti inspir un lucru mai frumos decat cel pe care l-am scris eu.

sa ma intorc din vacanta si sa gasesc din nou un exemplu clasic de gand \"a la Perseu\"... mi-ai adus inapoi melacolia.. si scrii bine ...(cred ca te-am vazut pe o strada.. ).. ma bucur sa te gasesc aici