atașatul meu sexual

vorbesti..., te contrazici, pentru ce?
\"așa că iartă-mă dacă nu vorbesc despre
magnificele tale coapse cu toate \"

\"aș putea scrie despre cum coapsele
tale par coperțile cărții de filosofie
sau cum triunghiul tău e mai misterios
decât piramida lui Keops dacă oamenii
ar vrea să vadă ce goale sunt relațiile
dintre iubiți aș scrie că ești mai uscată
decât mintea unui dobitoc \"

\"Interfata sexuala\"?

\"și a întrebat dacă se mai întoarce\" - el sau avionul?

(Avioanele de hartie se intorc cu siguranta daca-s bine facute.)

Un poem ca un repros pentru o femeie care se face vinovata de a avea coapse mai ieftine decat programul la sala - jenant!

Maria

lectie de lectie :) da! scrisa cu acuratete. pacat ca o localizez atat de bine. inca sunt de acord cu tine: postasii mai gresesc si ei, uneori... sunt oameni, doar. ai tai se duc fix la fanta cutiei care trebuie, chiar orbi fiind...

felicitari!

Ioana, stii bine ca oamenii nu de lectii au nevoie. Ci de siguranta universului lor indiferent de dimensiunile acestuia. Pentru ca de asta unele universuri sunt luminate de stele, iar altele nu. Oricum, ma bucur ca postasii mei merg direct in sufletul oamenilor, casuta aia postala ponosita. INCA mai esti de acord cu mine? Pana cand?
Pastrez \"firescul in inconfundabila lui profunzime\" fie ce-o fi. Nu ma felicita, tu, cititorul ce intelege, esti cel care-mi da sens. Felicitari tie!

Am sesizat că dezvolți textul pe două planuri, amîndouă avînd tușe puternice. Nu vreau să cataloghet un text ca fiind bun sau prost, las pe alții mai citiți s-o facă. Important este că mi-a plăcut MIE poezia ta.

Ete coincidență. Și mie mi se pare același lucru important. Cât despre cei citiți, să le \"recomandăm\" câte ceva ? :)

Da... un text emotionant, perseu apasa aici pe pedala sensibilitatii cititorului pana la blana... Din pacate textul e destul de \"subtire\" incepand de la constructia \"as putea sa fac asta\" - versus \"dar nu o fac pentru ca\" - desigur, s-a intamplat, sau am gandit sau... ceva mult mai important si terminand cu exprimarea voit pretentios-post-modernista cu interfete si piramide (despre ce triunghi este vorba in poem nu stiu, ca eu sunt mic nu stiu nimic).
Un poem de citit o data si gata.
Bobadil.

si mie mi se pare lecturarea textului tau o pierdere de timp...si totusi l-am recitit...multi l-au placut...poate mi-a scapat ceva...dar nu...chiar mi se pare ca bati campii rau-rau...
dar e doar o parere...si-atat.
important e ce simti tu...
Sincer,
Ariadna

Am citit poezia asta de două ori. Prima oară mi s-a părut profundă. Și chiar e. A doua oară mi s-a părut că ideea care se naște din ea este mult prea evidentă. Contrasul dintre cele 2 planuri, \"ce aș fi putut să fac\" și \"ce fac de fapt\", este prea puternic, țipător chiar, ca o prostituată în biserică sau ca o călugăriță la bară. Este cam singurul lucru pe care îl am de reproșat, fiindcă în rest mi s-a părut ok, liniile sunt trase cu fermitate, contururile accentuate... A, și \"Ștefănel\" ăla e trist rău de tot. Patetic chiar. Cred că trebuia să rămâi la \"Ștefan\". Din aceleași motive ca mai sus.

mi-a placut textul dvs, nu stiu de ce, probabil ptr ca visam in copilarie o motocicleta cu atas...

Sincer îmi place. Dar nu este de ajuns pentru a motiva o steluță; instantaneu Alex Criveanu, Daniel D. Marin & Co. abia așteaptă să fac o mișcare greșită. Trebuie să argumentez de ce îmi place – altfel “îmi pierd credibilitatea”.
Din acest motiv am împărțit în două acest comentariu; prima parte părerea mea sinceră si a doua parte – un alt comentariu pe placul domnilor critici de profesie. Nu mai poți să ai o opinie decentă – trebuie să ai cel puțin 4 pHD-uri și cinci masterate.
p.s. Andu aici ai plesnit-o pe lângă.

Spun și eu, cu \"mintea unui dobitoc\", așa cum spune și poetul, că este o poezie bună aici, despre \"magnifice coapse\" și \"înțelesuri ascunse\". Atât de ascunse ca și calitatea poeziei.

alaturarea celor doua idei,in jurul caruia se invarte poemul-dragostea fizica si boala lui stefanel-nu produce efecte poetice...
slab,dar nu va opriti, mai incap stele...

un text deloc slab. incerc sa inteleg unele remarci negative si nu gasesc nici o explicatie logica sau o argumentara matura.
forma, pe alocuri, mai lasa de dorit, insa asta nu m-a oprit si nu va opri un detectiv de poezie sa gaseasca un vinovat clar. :)

gasesc aici o dureroasa profunzime. poemul imi aminteste cumva de \"moartea caprioarei\" a lui Labis. sau/si de acea \"dragoste\" pe timp de razboi a lui Erich Maria Remarques.
scena de viata, scena de film. instinct, ratiune, suflet si...\"avioane de hartie\", \"aruncate\" \"pe fereastra\". \"poate vreunul se întoarce\".

in ce priveste \"intelesurile\" \"ascunse\" \"ale coapselor\"...

impresionanta poezie... Un subiect ales foarte bine! Este prima poezie pe care o citesc si pot sa spun ca sunt impresionat!

Am si eu o nelamurire...Care e ideea de \"atas sexual\"?Ok, bun profunda partea cu drama lui Stefan, dar de ce trebuie sa fie pusa in legatura cu \"sunt relațiile
dintre iubiți aș scrie că ești mai uscată
decât mintea unui dobitoc \"... Sa fim seriosi! Partea cu avioanele de hartie, idee e demna de apreciat, drama lui Stefan atinge o anumita latura senzitiva, dar restul e aberant.De ce trebuie sa legam ineptii de lucruri frumoase sau profunde ori altceva?
In speranta ca opinia mea nu a deranjat pe nimeni,
Ialin

am să fiu sincer: există poezie în aceste rânduri; dar este o poezie sufocată de propriul exercițiu voit postmodernist, căutat în mod obsesiv; versul „a murit Ștefan copilul vecinei” e ca un sâmbure spart: moarte și viață, coajă și miez, trecut și viitor; însă e o sămânță a cărei răsărire e mult amânată de preludiu și diluată (postludiul își cere și el dreptul la exprimare) de clasicele deja avioane/ bărci de hârtie; în plus, se trece inoportun de la geomtria plană (triunghi) la geomtria spațială (piramidă; tocmai a lui Keops!), dobitocul-porcul-oirce bărbat, dintr-o perspectivă exclusivist feminină, culminând, cum altfel cu sala de forță, care, nota bene, trebuie să întărească ideea de gimnastică sexuală. Cum spuneam, este o comprimare postmodernistă atât de pestriță, încât, da, în cazul în care chiar acest lucru a urmărit autorul, dincolo de uniforma „black celebration”, asistăm la o înmormântare.

Deși nu l-am cunsocut, chiar îl consider pe Ștefănel o pierdere.

am hotarat sa fiu de acord cu tine o perioada nedeterminata, Cristian...! stiu ca eu scriam asta undeva (\"firescul in inconfundabila lui profunzime\"), dar nu mai stiu unde... ma ajuti?

mie mi se intorceau intotdeauna avioanele de hartie... coifurile zidarului nu mi se mai intorceau, de aceea nu mai suport o alta caramida in zid...

la cata pierdere de timp este in jurul nostru... numai moartea nu mai trezeste si ne face sa realizam ce importanta au niste avioane de hartie.

Eu vad aici o meditatie indreptatita. Asupra relatiilor amoroase versus moartea unui copil/inger.Eros versus thanatos, dar cunva din alt unghi. Nu vad cautarea cu orice pret a originalului sau a expresiei poetice.Pentru mine e bine.
Pascal spunea ca, daca preocuparile noastre ar disparea, am deveni disperati pentru ca am realiza viteza cu care ne apropiem de ceasul mortii.
Sa nu te schimbi!

Am mai trimis comentariul ceva mai devreme, dar am fost delogat în timp ce se \"înfăptuia\" pe pagină. Rog editorii să+l șteargă pe acela.

Maria - Nu știu unde mă contrazic. Aș putea scrie, vorbi despre ceva în scris, dar aleg să nu o fac. Interfața sexuală este legată de un diferend trecut, vizavi de o poezie care folosea sexul pentru a vorbi despre goliciunea relațiilor interumane.
E vorba de întoarcerea lui Ștefan. Eu consideram avioanele de hârtie bune atunci când zburau peste stradă. Îmi pare rău dacă te-a deranjat atât de tare încât să consideri demersul meu jenant.

Bobadil - O să mă gândesc la construcție. Cât privește acel “subțire” am vrut să fiu sigur că va ajunge mesajul la toți cei care-l citesc, inclusiv la tine. Că doar nu e o poezie adevărată, ci doar o răscoală cu vorbe împotriva ciocoilor. Oricum, mă bucur că ți-a plăcut.

Adriana - adică am luat-o raznE :). Îmi place „acel important e ce simți tu”. M-am liniștit dacă doar asta e important. Pot să o iau pe arătură în continuare. Totuși mi-ar fi plăcut să-mi spui exact ce nu-ți place.

Ioana - Ioana, mă silești să spun lucruri pe care nu le-aș vrea rostite :) vizavi de acel „evidentă”. Dacă ție îți pare țipător mă întreb dacă am fost lipsit de eleganță sau tu ai recepționat-o prea puternic. Iar dacă am fost lipsit de eleganță, am făcut-o tocmai cu și dintr-un motiv sau doar că așa mi-a venit mie pe chelie ? Tu cum îi spui unui copil căruia i-ai făcut avioane de hârtie ?

Dorin - Sper să fi ajuns să ai o motocicletă cu ataș.

Mihai - Doar titlurile ne certifică în ochii celorlalți, nu ? Cât privește comentariul tău dox, sunt de acord cu un singur amendament. Acceptare gratuită și conștientă....

Petre - Nu sunt poet. Asta nu-i o poezie bună, e doar una care spune ceva ușor de înțeles. Aștept aceiași intrasigență și față de altele care au “too much sex for nothing”

Crețu - Slab, slab, dar să vezi altele mai slabe pe care le-am scris.

Andrei - Asta cu logica e mai grea :) Nu forma a primat, ci lehamitea de a transforma unele poezii cu sex - în toate buzunarele - în capodopere despre oameni și despre relațiile lor lipsite de conținut.

Silvia - În sfârșit o vizită de-a ta. Mă bucur că ți-a plăcut. Și ierarhia ar fi rațiune, suflet, instinct :)

Alexandru- Totul are un început, și al tău, după cum spui, a fost unul plăcut. Să sperăm că o să mai fii impresionat. Material ai avea aici.

Emil - E atașatul, în primul rând. În al doilea, vine de la atașatul cultural. În al treilea rând nu are nici o legătură evidentă cu poezia, dar titlurile atrag. Legătura este făcută pentru a scoate în evidență și mai bine ambele planuri. Iar atâta vreme cât vorbești de inepții și aberant cum naiba să fie cineva deranjat...

Vasile - Deci se există poezie :) Nu e chiar căutat obsesiv, e doar o formă care se cere spartă pe dinăuntru. Iar la asta cu geometria plană și cea spațială chiar că m-ai pierdut. Dacă stau și mă gândesc la câte sensuri s-ar putea desprinde aș lua o mistrie și m-aș face zidar. Și poate că nu-i o idee rea. Ar fi ușor să zic că asta am urmărit și pentru că unii au înțeles din poezie exact asta, o să zic. Mulțam de sinceritate.

Ioana - Bine faci. La poemul meu piersic păr cais. Și dacă nu suporți o altă cărămidă în zid, fii precaută cu toate cele care-ți sparg ferestrele :)

Claudia - Reconfortant comentariul tău. Căci până la urmă, dincolo de ce mesaj am vrut eu să transmit, dincolo de cel care a ajuns, dincolo de formă, rămâne exact ce ai observat tu.

Elena – Știa Pascal ce știa, chiar dacă din când în când își mai însângera coapsa ca să scape de tentații. O să încerc :)

munteanule, mi-a ajuns la suflet poezia asta a ta... presupun ca din mai multe motive :) Pentru revolta ei, pentru ca se simte ironia care vine din saturatia pe care un om o poate simti uneori intre atatea \"produse ale instinctelor\" afisate peste tot - un aspect extrem de profund si care spunea atatea despre oameni incat iti vine sa te cutremuri de o asa senzatie de gol. Si pentru ca am ramas cu gandul la avioanele de hartie care zac in cate un loc de pe la mine prin viata, mai aproape sau mai departe :)

ok scuze! Sa zicem ca am sesizat ironia! Poate nu au fost termenii cei mai \"fericiti\".Dar din moment ce recunosti ca nu e nici o legatura de ce totusi le pui in acelasi text aceste idei?
Cu stima,
Ialin

ironia e ok dar e prea fortat textul. cand repeti ultima oara deja-i ca nuca in perete. si \'motivatiile\' dinainte sau \'argumentele\' se cam clatina; trebuie ori sa aiba o legatura mai mare intre ele ori sa fie un crescendo macar.

Iuliana - E bine că a ajuns la tine. Vezi să nu o scapi :)

Emil - Tocmai pentru a reda și mai bine cele două lumi, pentru a le contura cât mai distinct.

Claudiu - O să țin cont de sugestia ta vizavi de crescendo. La această poezie nu cred că se impunea o mare atenția față de formă.