Cutia Pandorei

Nu am citit textul lui Filip , insa eseul tau despre speranta si viata e minunat ,acolo unde e viata , hop si speranta si invers . Totusi ma gindesc cu putina tristete la speranta strinsa in pumnul vietii , sa nu cumva sa fie strinsa prea tare in pumn si sa piara...

Cristian, de data asta FRATE, ar fi fost pacat sa nu apara si sub forma asta. mi s-a parut ca eclipseaza incercarea mea. da, as zice eu, e reusit textul tau si l-as fi numit chiar poezie. apoi ultimul vers, efectiv cade, dupa o pauza brusca, neasteptata revolutionand intregul poeziei. imi place!

Textul lui Filip se numeste Psalm si sper sa nu-i spui ca eu ti-am zis. Nu de alta dar nu as vrea sa se supere pe mine.
Speranta nu piere nicicand, in cel mai rau caz doar moare.

N-as vrea sa parem ca doi "literati" romani care se bat pe spate si-si graiesc vorbe dulci, dar poezia ta are mai multa universalitate decat a mea.
Cat priveste apelativul tau ma simt ONORAT.
Iata inca unul din cazurile in care nu as fi vrut ca aceste cuvinte sa-si fi pierdut substanta aruncate ici si colo de fel si fel de fiinte umane. Dar sunt sigur ca la tine ajung asa cum le-am simtit.

Omule revino-ti1 Moartea se retrage din viata si nu invers!

mi-a placut...asa, pe scurt

Deisis - este destul de ciudat. Acesta este un gand care nu este mai inspirat decat "Constiinta" si totusi am luat si stelute si pe tine te-am dat si gata :).

Shazzum - intai a fost neviata, pentru ca moartea nu survine decat in urma vietii.

Antuna - incet, incet iti plac si versiunle mai scurte :).

Atman - din pacate ai ratat si tu celalalt text al meu :). Acel ca de obicei imi cam place cum suna :).
Si tie !