Bunul creștin

Eu consider ca daca o ingropi ii faci un bine.... mai ales ca o determini sa uite de tine.

De acord. Numai ca nu pot determina mormintele sa moara.

De ce sa fie un cimitir si nu o rasadnita?!

Chiar daca m-ai luat peste picior, eu nu vreau sa cred asta.
Asa ca iti raspund ca o rasadnita nu are o adancime mai mare de 10-15 centimetri si eu vroiam amintirile ingropate cat mai adanc posibil.

In alta ordine de idei nu trebuie sa te razbuni. In primul rand pentru ca nu ai avea de ce. In al doilea rand pentru ca ai deveni la fel ca ceilalti.

Daca vrei sa lamurim si altceva sunt pe chat.

E mai usor să ierti decât să ignori; si mai întelept.

Nu am sa fiu nicicand un bun crestin si un intelept. Dar nici unul care poate ignora.

A ierta inseamna a intelege. Cati dintre noi reusesc asta? Eu nu.

Pers. care iti omoara un strat al fiintei poate nu-si da seama...nu intotdeauna o actiune e clar motivata...cred eu.

A ierta inseamna a intelege. Asta, de bine, de rau, pot.
Sau a accepta. Asta va trebui sa invat.

Sa inteleg ca nu poti sa-l ierti pe Pan care ti-a scos editorialul dupa doar o zi ?

Cum de ti-a trecut asa ceva prin cap?!
Nu-mi vine sa cred!!! Adica eu fac un comentariu, asa cum simt, la un text de-al tau si tu bati campii?

Si eu am fost dezamagit de actiunile tale.

Imi cer scuze pentru remarca mea. Nu de alta, dar poate nu era locul.

Prostia, rautatea, neatentia nu sunt nicicand circumstante atenuante.
Asta pentru ca am fi cu totii justificati atunci.

Valabil pentru crestini sau necrestini:

Raul ingropat si ramas neiertat germineaza. In noi.

Iubirea intelege. Si iarta. E usor sa iubesti daca ai inima larga. (Nic)

PS: Daca ai inima larga, accepti.

Ignoranta justifica rautatea. (+ Arghira)

\"Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!\"

Orice dimensiune a fiintei care nu este imortala trebuie sa moara. E spre binele nostru. Astfel ajungem sa descoperim ceea ce suntem in realitate.

Scopul divin scuza mijloacele umane.

ce semnificatie o fi avand + ala..nu stiu:)

Pai, in mintea mea, insemna \"SI pentru Arghira, cu aprobare\". Oare la tine cum a iesit pasenta?

PS: Celelalte plusuri, nelegate de numele tau, insemnau \"encore\"...

A fi intele-pt inseamna a intele-ge si a nu ignora (a nu fi ignorant).

Dorinta de a invata lectiile vietii - printre care si acceptarea - este un semn de intelepciune.

Intre intelegere si acceptare e cale de o inima.

Multumesc pentru rabdare si intelegere!

aha.

Este un fragment in Jurnalul fericirii al lui Steinhardt in care se accentueaza ideea iertarii - exemplul dat e urmatorul : [iertat sa-mi fie ca nu-mi amintesc cu exactitate] te spovedesti si parintele itzi spune [te iert, Dumnezeu sa te ierte]. Cum ar fi ca Iisus de pe cruce sa spune [te iert, dar nu uit.]?

Cind iertzi, trebuie sa si uitzi.

oare nu ne pare rau de ceea ce suntem si dam vina pe ceilalti, oare viata e atat de cruda incat sa te determine sa-ti tramsformi amintirile intr-un cimitir, de care te agati sa-l mai vezi inca odata si inca odata, astfel cimitirul devenindu-ti casa,ajungang sa petreci ore in sir de boceala...oare nu-i mai bine sa mergi pe firul problemei si sa o rezolvi...inrebarea mea obsedanta este:esti tu acela care omorat dimensiunea fiintei tale,sau vreo Cosanzeana cu parul balai si ochii albastri ca marea ti-a zbuciumat mintea si sufletul, transformanu-l in cavoul tinereti tale.

Enjoy - a accepta fara sa intelegi nu imi pare un semn nici de intelepciune, nici de inteligenta. Din pacate sunt unele situatii paradoxale din care nu prea ai ce sa intelegi. Dar aici intervine problema urmatoare: oare ele sunt chiar de neinteles sau noi nu avem mijloacele logice necesare descifrarii lor ?
Si intre intelegere si acceptare este cale de-un gand.

Dovira - Eu am spus ca nu pot sa iert. Nici nu cred ca pot sa uit. Asta pana acele lucruri nu devin cu totul straine de mine. Si atunci nici nu o sa iert, nici nu o sa uit, pur si simplu nu ma va interesa.
Pentru ca trebuie sa uiti sau sa ierti cand acel ceva este inca viu in tine.

lalo - nu am stiu cum sa-ti raspund la comentariul tau.

Nu. In primul rand nu dau vina pe nimeni. Sau, daca o fac, eu sunt principalul vinovat pentru ce curs ia viata mea. Nimeni nu o traieste in locul meu.
Deci nu ma plangeam ca in telenovele ce bun si frumos sunt eu si ce rai \"este\" oamenii.

Ma refeream la oameni in raport cu mine, nu la Cosanzeana in raport cu indragosteala.

atata mi-a venit sa spun la textul tau. e un panseu, vad bine, dar nu inteleg care e valoarea lui artistica. la \"aha\" as fi putut adauga \"si?\". un panseu-enunt inchis care nu ofera nimic. transforma-l in poezie, ca sa ofere ceva.

Imi pare rau, dar nu numai poezia ofera ceva.
Si nu mai cauta valoarea artistica pentru ca nu cred ca exista.
De asemenea nu cauta nici valoarea lui umana pentru ca nu cred ca ai sa o gasesti.
Si un enunt nu trebuie sa fie deschis pentru a face un cititor sa gandeasca sau sa simta.

un panseu tre\' sa aiba neaparat valoare artistica?...cred ca trebuie sa exprime o idee..un sentiment..cred eu.

poate nu m-am exprimat suficient de bine. revin: un text postat pe un site public are, implicit, un mesaj, ceva de spus. altfel, autorul nu l-ar fi scos in arena . suntem de acord pana aici?
bun. mie textul asta nu-mi spune nimic. (nu te supara). asta a insemnat acel \"aha\".
o experienta personala, oricat de dramatica, nu se transforma automat in act artistic.

p.s. insist asupra ideii de act artistic pentru ca asta comentam pe acest site (cel putin, asa imi place sa cred)

De aici ( nu-mi spune nimic ) si pana la acel sictirit \"aha\" este cale lunga.
Nu inteleg de ce experientele trebuie sa se transforme neaparat in acte artistice.
Si eu nu am avut pretentia asta niciodata.
Era doar o farama de viata.

Eu nu am aceasta pretentie.

aha-ul nu era sictirit. era o constatare.

Exista si constatari sictirite.

Nu poti nici sa o ingropi intr-un colt de suflet, pentru ca daca acea persoana ar omori o dimensiune a fiintei tale, n-ai mai avea colt de suflet, diedru, ci doar un banal unghi drept. Daca ar fi drept...

Mi-e declar de unde atata tevatura pe un text mai mult decat superficial si artificios. Din punctul meu de vedere este un text Slab.
Un astfel de text nu poate fi inteles dicolo de existentialism, si cum existentialismul este unul dintre curentele filozofice ale sfarsitului de secol nu ne putem abate de la analiza filozofica a acestuia. Persoana si fiinta sunt doi termeni care se exclud unul pe altul, asadar un pleonasm dialectic. Persona e altceva, numai ca nu am vazut nicaieri \"persona\".
Colt de suflet amenajat ca cimitir de circumstanta este o contradictie in termeni. Cimitirul de circumstanta nu trebuie amenajat, sapatul unei gropi, caci in definitiv la asta se rezuma \"marea filozofie\" a acestei proceduri nu necesita o mare amenajare, ci doar o sapa si eventual un tub de poxipol. Daca insa amenajare inseamna si candela si jerba si flori udate atunci chiar ca e vorba doar de ipocrizie si de teatralism. Ceea ce de fapt este intregul text.Retorica este sparta si se pierde ca urmare a pretiozitatii limbajului.
Tot textul acesta este un enorm truism si o parada teribilista de pseudo-simtire.

Bogdan Geana

Daca tie ti-e \"declar\", mie mi-e clar de unde aceasta agresivitate imbracata in straie pseudo-docte indreptata impotriva unui text cu mult mai bun decat multe aiureli postmoderniste, pline de frustrari sexuale si obsesii carnale. Trebuia sa bati apa in piua cu existentialismul, ca si cand vreunul din textele tale ar fi avut vreodata orice legatura reala cu filosofia.
Comentariul tau e plin de... ciudatenii. Cainele e o fiinta, fara sa fie o persoana. Asa ca nu vad contradictia.
Circumstanta e un termen legat de circumstante si nu de inopinat sau accidental. Un cimitir dat de circumstantele care au cerut existenta lui acolo, in acel moment.
Truism este pentru ca nu vorbeste ca alte texte super-originale, despre framantari viscerale si mici imbaiati in alcool? Pentru ca spune lucruri pe care tu nu le intelegi?
Poate ca e un panseu, poate un gand imperfect, dar sigur nu e teatralism. Cel care face parada, ca de obicei, esti tu, cel nebagat in seama de mult, care, daca ne arunci cateva filosofeli ieftine, culese de prin carti, ai senzatia ca o sa cadem toti pe spate. Pretiozitate ? Poate in aerele tale de \"cult\" si in aplicarea unui sablon (de care esti plin) preluat din vreo carte, unui text care, fara sa straluceasca, contine macar o idee. Ceea ce, din pacate, nu au multe texte carora tu le daruiesti cu generozitate stelute. Ca de obicei, lipsit total de bun-simt si razbunator, pentru ca Perseu a avut \"neobrazarea\" sa critice atitudinea nepotrivita a unor protejati de-ai tai.
Traiasca Brumaru!

Imi pare rau ca iar ai deschis balul acesta mascat.
Acest text nu s-a vrut o iluminare pe care am avut-o uitandu-ma intre coapsele vreunei dudui asa cum se intampla multora.
Acest text s-a vrut o expresia a trairii.
Daca tu nu o poti percepe decat prin prisma existentialismului imi pare nespus de rau pentru tine. Este exact cum ai avea o carpa albastra la ochi doar pentru ca asa se poarta si ti-ai da cu parerea despre culori.
Filozofia nu este facuta ca sa privesti prin ochii ei, domnule geana, ea este facuta pentru a-ti deschide tie ochii si pentru a te recunoaste ca fiinta. Nu ca persoana. Ajung asa si la diferenta facuta de mine in acest text si iti dau un exemplu pe care poate il intelegi mai usor: poti fii cult fara sa fii un om de cultura, dar nu poti fi un om de cultura fara sa fii cult.
Si eu cand am scris fiinta m-am gandit la spiritual. Aici poate fi una din greselile mele.
\"Colt de suflet amenajat ca cimitir de circumstanta\" : era reliefarea faptului ca in suflet mortii nu poti sa-i cari pana la un mormant. Ei sunt ingropati acolo unde devin doar o amintire sau un regret. Daca mori in inima muntilor si cineva iti pune o cruce nu iti \"amenajeaza\" un mormant de circumstanta ? Este adevarat ca tu ai facut filologie, nu logica.
Si apoi amenajarea nu se refera la jerbe de flori si fanfara. Dar totul este folositor atunci cand vrei sa arunci cu pietre.
Cat priveste limbajul meu sa fim seriosi. Citeste-ti textele si acest comentariu \"trascedental\" si ai sa intelegi si singur.

Eu unul vreau sa spun doar ca v-a orbit valoarea astrala a intelepciunii din text de nu ati vazut ORIBILA cacofonie :

CA CImitir

Grija mai mare data viitoare !

Cit despre valoare , daca mergeti la un preot cu textul acesta ( nu ala care stiu eu :) si cu unul al lui Bogdan poate il va considera mai valoros.
Un critic literar va spune invers.
Facem aici poezie in principal totusi.

Iubirea întelege; de aceea acceptă – deci, este înteleaptă. Ea este însăsi inteligenta creatoare a întregului univers (e doar o teorie pentru oricine nu a trăit experienta racordării la această realitate). Si nu mă refer la \"dragostea oarbă\", care nu este decât pasiune, ci la iubirea pură, profundă, pentru întreaga creatie.

Iisus a putut ierta atâtea nelegiuiri pentru că a înteles că sunt săvârsite din ignorantă (de exemplu, din necunoasterea legii cauzei si efectului – oamenii nu stiu că vor culege doar ceea ce au semănat). Însă, putea să se oprească doar la a întelege; si să nu ierte.

Pasul decisiv a fost IUBIREA; si acceptarea care se află în aceasta. Nu spun că nu se poate accepta si mental (\"cale de un gând\"). Dar acel gen de acceptare este soră cu indiferenta (\"pur si simplu nu ma va interesa\"), sau, si mai rău, dispretul. Indiferenta si dispretul sunt moartea. Iubirea e viata.

Iata si un mic \"secret\": Toti suntem părti integrante ale aceluiasi Întreg. Dacă ni s-a îmbolnăvit un ochi, îl scoatem si îl aruncăm? Sau îl îngrijim, cu dragoste si atentie, până se vindecă? Evident, unele boli necesită interventii mai dure, însă intentia este aceeasi: să fim întregi si teferi.

PS: Dacă un text atât de scurt a adunat într-o singură pagină atâtia oameni sensibili, determinându-i să-si expună PROPRIA filozofie a vietii, înseamnă că a meritat scris.

Domnule Nexus, poate pe meleagurile dvs. se vorbeste o alta limba romana. \"Ca ci\" nu e cacofonie. \"Ca crocodilul\" ar fi fost o cacofonie. Cand citesti \"ci\", nu se aude consoana \"c\", ce, alaturat grupului \"ca\" ar fi dat cacofonia. Dar daca trebuie sa gasim nod in papura, hop si noi ca e pe gratis.

Atata vreme cat chiar nu ma simt cu musca pe caciula, tin sa va multumesc, fiind la fel de sincer ca si bucuria dumneavostra.
Sunt convins ca si Chomsky ar fi dat o mare importanta parerii dumneavoastra.

Exista si porti peste timp si spatiu. Sau exista si subconstient care poate stoca informatii.
Multumesc. Sincer.

Draga prietene necunoscut si draga Perseu,

eu nu inteleg de ce v-a sarit mustarul in urma comentariului lui Bogdan Geana.
Din cate observ, comentariul a fost strict la text si nu s-a luat de persoana nimanui, in particular. Ori voi doi ati sarit pe Geana arucandu-i in fata una si alta. Lui, personal. Ma intreb de ce.
Perseu,
nu Geana a deschis balul mascat, ci tu si cu P_N. El a atacat un text, ceea ce mi se pare normal sa-ti exprimi opinia asupra unei lecturi, iar voi v-ati aruncat la gatul lui. Si intreb iara de ce?
Textul e slab, mai bun decat cu ce ne-ai obisnuit pana acum, dar inca slab.
N-am sa motivez, ca atunci patesc ca si Geana. Dar spun, e slabut.

\"ipocrizie si teatralism, pseudo-simtire\" - astea sunt atributre ale unui text, nu, costel? Vad ca iar esti pus pe harta. Daca geana a \"criticat\" textul, eu am criticat \"critica\", aratandu-i ce superficiala e si ce lipsite de logica sunt \"argumentele\" lui. In plus, a fost un atac direct la persoana lui Perseu, care si-a permis sa o critice pe Nic. Si nu e cazul sa explic mai multe. Nu stiu cine a sarit la gatul cui. Putea sa spuna ca textul e slab si, eventual sa dea si niste argumente mai putin sablonarde si lipsite de logica.
Eu nu prea inteleg cum nu va vedeti voi barnele. Atacurile voastre la persoana sunt simple comentarii la text iar raspunsurile care vi se dau sunt mereu atacuri la persoana voastra. Nu ti se pare ciudat?
Si, daca tot esti asa de bun critic, ar trebui sa vii si cu motivele pentru care textul e slab. Evident, daca poti fara sabloane pseudo-filosofice si aluzii la muste.
Vad ca nu puteti sta fara dusmnani si va straduiti sa-i faceti, pe rand. Daca a tacut enjoy era musai sa gasiti iar pe cineva cu care sa va certati. De ce nu va vedeti de drumul vostru spre glorie si va impiedicati mereu de niste amatori? Daca nu va grabiti, ratati intalnirea cu posteritatea.
Te rog, fa-te ca nu-ti arde iar orgoliul si ignora-ma.

Eu unul am doar 3 dimensiuni : lungime latime si inaltime. La latime nu m-as supara sa omoare careva ceva din ea.
La restul m-as supara.
Asta ca sa va fac jocul , va spun clar ca eu nu stiu care sunt dimensiunile mele.
Prietenii sunt prieteni, familia familie, nu adauga dimensiuni mie.Ei SUNT. Si nu trebuie sa ii redefinesc.Si nigi sa imi adaug alte dimensiuni pt ca am , slava Domnului...
Dar daca ma calca vreunul pe nervi, live sau in politica de exemplu, ii harazesc de citeva ori magicul descintec romanesc pomenit de Preda drept :\"Bida mosii\" Care l-a facut pe neamt sa plece din Romania din cauze de prea mult \"Bida mosii\".
Asa ca dupa ce il blagoslovesc bine pe respectivul nu il mai ingrop undeva in sufletul meu pt ca nu vreau sa putrezeasca si sa faca viermi pe acolo.
Il trimit direct la respectabila-i origine si mi-l inchipui din nou ca e un nou nascut.
Iar cum nu pot uri un copil nenascut asa nu il mai pot uri pe individul respectiv.

Ziua buna si ...stiti voi.
Toate cele bune.

“Nu pot să iert o persoană care omoară o dimensiune a ființei mele”
Bunul crestin ?!!
Un om poate fi:a/ ateu(persoana care neaga existenta lui D-zeu-vezi Dex .p.68)
B/Crestin Ioan 1:12”celor ce l-au primit,adeca celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa fie copii ai lui Dumnezeu”, adeca indiferent de cult trebuie sa creada în dumnezeire.In 1Ioan4:8 stă scris”Dumnezeu este dragoste”. Pavel spunea celor din Corint”Dragostea e îndelung răbdătoare,este plină de bunătate,nu pizmuieste;dragostea nu se laudă,nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie,nu se gândește la rău.Poti fi crestin fără dragoste?
Raspunsul- se poate însa este crestin de forma-Iuda in epistola sa scrie:- sunt” fântâni fără apa”,”pomi dezradacinați”, “valuri înfuriate ale mării,care spumega in rusinile lor”
Călugărul Tomas a Kempis în cartea sa “Imitațio Christi”- afirma la cap. 11 “Mulți se numesc creștini,dar putini urmează Domnului Isus”.Mulți Ii laudă minunile Lui,dar puțini Il urmează până la ocara crucii Lui.Il măresc si-L binecuvintează câtă vreme primesc binefacerile Lui.rar se mai găsește om atât de duhovnicesc încât să fie dezbrăcat de tot ce este pământesc.Trebuie să-l cauti până la marginile pămîntului ca pe o piatră pretioasă”.
Părerea mea pe care am observat-o practic în 20 anii de lucru în tară:
Toti iartă si toti sunt crestini până le umbli la buzunar, la onoare, la mândria lor.
Si acum puneți întrebarile tie personal :Poți să vinzi ce ai si sa dai săracilor ? Poți iubii pe aproapele ca pe tine? Poti sa ocupi ultimul scaun dând întietate altora?
Concluzie: ce a spus călugărul Kempis-“Să-l cauți până la marginile pământului ca pe o piatră prețioasă” adecă-.sunt foarte rari cititi epistola lui Petru zi vedeti- în zilele noastre preotii și pastorii fac predici si rugaciuni pentru bani, Petru nu asa afirmă .Ce ziceti atunci puteti numi activitatea lor” robie plăcută”
Cuvintele unor oameni:
Fr. Bacon- “ iertându-l te arați superiorul lui”
Marcus Aurelius-“Modul cel mai bun de a te răzbuna pe cineva este acela de a nu răsplătii răul cu rău”
M.I.Lermontov – “ Când n-am iertat eu însumi,mai pot să fiu iertat ?”
J.W.Goethe – “Nu recunoastem decât pe cel ce ne este de folos”

Tocmai asta incercam sa reliefez prin contrastul dintre titlu si continutul textului. Ca nu asa ar trebui sa simta un bun crestin.
Dar printre atatea citate...