zmee și cretă
trece cortegiu de tăceri prin oase mor copiii din mine se scurg din zmee în cretă cu ei auzeam nesculptatele cărți cum se zbat în neînrădăcinații copaci erau instrumentele mele de
vând pretext
vând pretext de stat vertical oamenii poartă gecile la subraț alte identități dimineața e doar un alt rid bun de coborât în zațul cafelei (ceașca asta pare atât de înțeleaptă) numai
zi-ipu
uite cum se duce ziua de azi ca o rolă de film scăpată din lesă uite cum trec nebunii pe străzi ca neterminate glume ale vieții uite cum îi convingem pe ceilalți să moară le promitem că o
zi-pavese
azi e o zi de iertat tot și de cerut iertare tuturor una în care te duci să mori și-ți pui ceasul să sune în care îți desfaci nasturii de la cămașă dezlegând ziua de noapte singurul nod
car morții în spate
azi n-am mai putut să car toți morții în spate aici se sare gardul alb prea mult prea des și inutil treceam pe la porți mi-i urcau în creștet mi-i legau de picioare în coșul din spate se
vată de zahăr
azi mâine ieri azi mâine ieri totul e să citești foarte repede de la stânga la dreapta sau invers e tot un cerc azi am aflat că în viață totul se reduce la a ști când să nu mai
cad camerele din picioare
azi cad camerele din picioare e epidemie de singurătate se ia de la oameni la ele apăs cu mâinile împreunate ușa camerei unu doi trei patru cinci acum suflu pe gaura cheii nimic nu se mai
câte un om secerat
azi cade câte un om secerat e zi de popice în rai se vând brățări din grâu împletit și răcoritoare la dozator azi e o buclă temporală întoarsă pe deget de fantele uliței caut să schimb două
e păcura...
azi azi-ul e un cimitir al elefanților plin cu oase de șobolani e păcura cu care machiază oamenii cărțile și le pun să se uite la minunea-foc e tastatură fără negrele semne de pe ea e
un soi de mers
azi viața merge înainte așa a mers și ieri diferența e că azi sunt mai bătrân cu-n ieri îl simt aici în stomac zbătându-se din colivia asta nu scapă decât copiii îi spun azi viața merge
legatele bărci de ponton
azi s-au lovit gândurile de craniu ca legatele bărci de ponton s-a făcut focul în peșteră se suflă în el mi se dau în leagăn mâinile de pe piept în lumea asta trebuie să inhalăm rău și să
să fii pod
azi mi-a zis cineva să fii pod e cea mai grea meserie din lume că vor bocancii să-ți fugă-n orbite că îți strivesc oamenii inima când sting țigările că nu trebuie să privești pe nimeni în
am scos cuiul zilei
azi am scos cuiul zilei sar schije vin diminețile peste mine ca roțile trenului peste gât de sinucigaș trec nopțile legând dinții acordeonului de clanță rămâne burduful dezarticulat nu
zodia mennen speed stick
azi mi se tocesc toate geamurile de loviturile vrăbiilor ce vor să-și amintească libertatea dintii de ținut prea strâns pulpana fericirii ochii de prea multele coliziuni cu betonul unghiile
tomografia unei zile
azi e o zi suplă ca trasă printr-un ochi de sârmă ghimpată i-aș măsura talia sânii și coapsele dacă trăirile nu mi-ar sta precum ciorile pe firele de înaltă tensiune dacă ideile n-ar zdrăngăni
branhii în loc de glezne
azi am avut branhii în loc de glezne totul a curs invers cuvintele au ieșit gata feliate s-au jupuit ziarele de pe carnea ferestrelor nu oglinzile de pe fruntea ziarelor la prânz am dat în
dor de ducă
azi azi-ul e râs de târfă prins între zidurile mănăstirii e pătat de zăbrele sau mușcat de dinți certați între ei azi azi-ul e suflet ars ca bluza de pe veioză e mamă ce-și croșetează
dumnezeu rămâne un afon
azi ploaia bate toaca pe fruntea mea dumnezeu rămâne un afon mi-am întors perfuzia cu nori să mă trezească la și-un minut ochii trag fermoarul cortului se duc să cotrobăie prin podurile altor
moare românia
pornesc în cana cerșetorului se ascund zeci de chipuri de actori am ajuns pe scara asta moare românia și copiii îi fac poze cu celularul în apartamentul ăsta stă mută vioara ca un grefier cu
atașatul meu sexual
aș putea scrie despre cum coapsele tale par coperțile cărții de filosofie sau cum triunghiul tău e mai misterios decât piramida lui keops dacă oamenii ar vrea să vadă ce goale sunt relațiile
doamna de la nouă
De câteva zile doamna de la nouă vorbește cu fotoliul din sufragerie îi aduce ziarele îi face câte-o cafea fără zahăr deh diabetul îi mângâie spătarul și acesta înduioșat scârțâie molcom așa
coase-mi buzele pleoapele nările
coase-mi buzele pleoapele nările cu sârmă ghimpată să nu uiți să faci fundă spune-mi de ce colecționez cotoare de gutui și timbre ștampilate de ce tai cu lama ambalajele fă-mă să nu mai semăn
Cuvinte în lesă
Mi-am scăpat cuvintele din lesă și s-au repezit la cerșetorul din colț (el era sigur o pradă ușoară) și i-au mâncat pălăria de fetru cutia de metal mândria (nu se specifică în poveste). Alți
Negură de împrumut
Ce-ți veni să-mi dăruiești mie negura asta de împrumut (?) ca un șarpe aducător de țărână, ca o mână purtând furca. Pentru asta? Păi nu trebuia să-mi leg gleznele cu șalul improvizat. Nu
