zi-pavese

N-am sa scriu un despre constructie, despre metafore sau despre ceea ce ai simtit cind ai scris textul. Eu am sa zic simplu ca mi-a placut, in special mijlocul poemului.
Numai bine

Ma bucur ca ti-a placut. Si de semn ma bucur.

Stiu eu cativa, care ar avea macar putin de invatat daca ar citi poezia asta. Nesansa lor e ca nu au cunostinta de acest site si cu atat mai putin de tine, altfel, sigur ar regurcita viata. Astazi, ii iert:)

Până și eu am de învățat câte ceva citindu-mi textul. Așa că iartă-i, regurgitați sau nu :).

cu \"ce-i\" era o glumă, sper să se-nțeleagă. Intrasem în jocul regurCitării Codrinei :)

regurgita*

ai glumit iar eu m-am \"prins\" ...fara a te cita :P

dacă vrei îți spun adresa.
dar mai bine nu, pentru că o zi\"în care te duci să mori
și-ți pui ceasul să sune\", pentru că \"singura grijă e cum
îți așezi capul ca să nu-ți vină viața înapoi pe gât\"
plăcut...cu și fără noduri (gordiene)

este o poezie cu putere de sugestie
mă bucur că am citit aici despre iertare
de care și eu am nevoie pentru că nu am mai trecut o vreme pe la tine, rău am făcut!
...uite ce mesaj ascuțit știi să dai poeziei!
(titlul sincer, spre rușinea mea nu-l pricep și te rog nu mă spune la nimeni! Mă gândeam înainte de citire la Cesare Pavese!)
cu stimă Valeriu

\"îți așezi capul
\"ca să nu-ți vină\" iertarea \"înapoi
pe gât\"

\"singura grijă \"

Place...
MA

Codri - Scuze. Poate a lipsit eleganța glumei mele.

Elis - Spune-mi adresa. Poate gândul că o știu mai taie din tensiune.

Valeriu - E singurul lucru pe care știu să-l dau poeziei. Cât privește titlul, da, la modul lui Pavese de a trece dincolo m-am referit.

Ioan - Bucur... :)

Pavese a fost un om ciudat, dupa mine. Dar a scris foarte bine! Eu sper sa lasati la o parte astfel de \"ganduri\" :) Scrieti bine:

te duci să mori
și-ți pui ceasul să sune

îți desfaci nasturii
de la cămașă dezlegând
ziua de noapte -frumos spus, dezlegati ziua de noapte prin nasturii de la camasa.

singurul nod gordian
e cel de la pantofi - e greu sa mai gasesti alte chinuri, afara de banalul nod de la sireturi.

singura grijă e cum
îți așezi capul
ca să nu-ți vină viața înapoi
pe gât - cat de trista trebuie sa considerati viata, daca nu doriti sa va sufoce ca o voma, ci sa dispara, asa, incet, din dumneavoastra si dumneavoastra sa va risipiti in ea...
Cuvinte de bine despre poezie, despre continut: fiti mai optimist! Viata ne-o facem si singuri!

Cu respect,
Mari

până la urmă împăcarea cu lumea înseamnă împăcarea cu sine. o viață nedigerată, un nod gordian, chiar la pantofi fiind, sunt elementele care justifică nevoia de pace. e trist să-ți găsești sfârșitul fără a-ți fi reglat cumva conturile cu viața. un mesaj adânc, o poezie care se termină cu(în) ton ironic.

Mari - Păi, vezi tu, tocmai asta apasă, faptul că viața ne-o facem și singuri. Mulțumesc de semn și de înțelegerea exactă a strofei cu \"singura grijă\".

Costin - Pace, da. Cât despre ironie, știi bine că nu pot să trec peste ea nici în cele mai triste poeme ;).

alegere CEsare pavese, cel care nota in jurnal gindul sinuciderii chiar cu 10 zile inainte sa se spinzure intr/un hotel din milano.

Cosmin - Dacă-ți spun că noi nu suntem la Milano, asta o va face mai puțin stranie? Nu mi-ai spus cum ți s-a părut...

Si mie mi-a placut cel mai mult asta :\"îți așezi capul
ca să nu-ți vină viața înapoi pe gât \", cred ca trebuia sa fructifici mai mult ideea cu nodul gordian de la pantofi, poate ai \"stricat-o\" prea usor.

Cred ca merita sa reiei textul altadata si sa il imbogatesti.
cu stima,dan

Dan - Stiu fiind faptul ca am plecat de la ultima insemnare a lui Cesare Pavese inainte de a se sinucide, reluata in primele doua versuri, nu stiu cat ar fi de \"fructificat\". Am vrut sa pastrez atmosfera saraca in imagini senzantionale, dar bogata in intelesuri. Adica fix cum o resimteam si eu in clipa in care am scris.

Cosmin - Orasul era Torino, moartea era cu ajutorul somniferelor.

cristiane, curat corect. poate m-am grăbit, și sigur m-am grăbit, dar în loc se spînzurat cred că aș fi vrut să scriu sinucis, și în loc de milano, probabil tot milano, că este un amănunt semnificativ și sunt și confundabile, în plus la nouă zile nu la zece.
însă, dau mai jos un citat: sper să te bucure
\"16 august. De ce să mor? Niciodată nu am fost așa de viu ca acum, așa de adolescent. Mi-am îndeplinit datoria publică - atât cât am putut. am muncit, am dat oamenilor poezie, am împărtășit suferințele multora.
17 august Sinucigașii sunt criminali timizi: mazochism în loc de sadism
18 august E de ajuns puțin curaj. cu cât durerea este mai determinantă cu atât instinctul vieții se opune și idee sinuciderii cade. părea ușor gândindu-te. Și totuși atâtea femeiuști l-au făcut. e nevoie de smerenie, nu de orgoliu. nici un cuvânt. un gest. nu voi mai scrie \", ca la numai nouă zile de la datarea ultimei însemnări Pavese să se sinucidă într-o cameră de hotel din Torino. Avea 42 de ani

Vizavi de Pavese mă încearcă sentimente contradictorii. Nu-mi dă pace ideea că o bună parte din durerea lui, din suferința lui, venea din cauza impotenței. Și nu știu dacă asta-l face mai puțin. Dar știu că dincolo de drama rezultată din această disfuncție rămâne mult. Rămâne Cesare Pavese. Cuvântul, nu gestul.