Purgatoriu

dureros de frumoasa cuprinderea dorintei

Inca te citesc cu placere... e reconfortant. Acum cand confortul in varii domenii mi-a ajuns strain.
Cele mai apropiate de sufletul meu sunt ultimele patru versuri. Soarele ar putea rememora eclipsa, dar, poate, ar trebui sa fii si tu aproape de el, pentru a-i simti inelul ce va ramane pururi stralucitor, neacoperit de luna. Este un fapt explicat stiintific... o favoare din partea stiintei.

Si eu ma bucur sa descoper ca \"inca\" ma citesti cu placere. Mai ales ca nu am uitat ca ai fost cea dintai care m-a gratulat cu un comentariu.
Cat priveste prezenta mea alaturi de soare, imi este teama ca prima eclipsa a fost doar o minciuna, iar alta nu stiu daca voi mai apuca sa traiesc:(.
Iar inelele mai si ruginesc...

pentru mine ultimele trei versuri nu au fost dintre cele mai reusite. imaginea foarte violenta din final este in mare dezacord cu pocaita liniste din

Unde starea de tine
Să-și așeze aripile
Pe umerii altui vânt...

de altfel nu stiu la ce ajuta rememorarea eclipsei de catre soare, este o reintoarcere a uitatelor amintiri? ori este un eveniment la care ai participat impreuna cu aleasa inimii si mie nu imi pica fisa?

Neasteptate versurile tale si ruga catre soare conditionata de suferinta eterna ...un text concis , concentrat , bine lucrat si ... + cu acel \" ceva\" nedefinit dar atat de necesar acolo unde exista POEZIE .
Felicitari

Purgatoriile nu sunt bune. Ca te fac sa te duci la asezatoare. Ori poate ca eu confund purgatoriile cu purgativele. Nici purgativele nu sunt bune ca si ele te trimit in acelasi loc
Ce nu am inteles eu aici, din poezia asta care mie mi-a placut este, unde a disparut universul prieteniei?
Eu cand am vazut numele matale, m-am gandit ca ia sa citesc sa vad ce mai face universul prieteniei si nu l-am gasit. Ori poate ca de data asta l-ai uitat acasa.

La acea data nu stiam ce inseamna un Univers al Prieteniei.