Am introdus i-ul într-un punct
L-am luat în deșert
Și-am așteptat să se con-topească.
Defibrilând realul temperatura
Îmi mângâie punctul
Atingându-l pe i.
Topirea pulsează-ntr-un
Două turnuri aproape gemene. Diferite precum soarele și luna, doi aștri tăcuți și morți.
Două turnuri aproape gemene își leapădă umbra ce-apasă greu acoperișurile ponosite. Case vechi și rupte,
Ma ploua.
Praful se scurge de pe rafturi. Bolnavul isi saluta soarta cu un geamat. Nu are nici un motiv sa planga. Nu mai plangi atunci cand boala iti este singurul remediu. Simte cum se sparge.
Mir sind Menschen zu weit. Und ich bin mir zu nah.
Tranen versickern in den Sand,
Der gestern vom Meer mit sich getragen wurde.
Du wirst nie wissen, wer ich bin, mein Schatz.
Zu weit bin ich dir
E murdara zapada de pe talpile calatorilor. Calatoresc purtati de murdaria imaculata a sufletelor poleite de speranta si miros de brad. A fost scos de la naftalina sufletul lepadat anul trecut, de
A trecut atata timp peste parul alb al toamnei incat oboseala se simte pana aici, in camera cealalta, cea inghetata a iernii. Praful frunzelor ruginii s-a evaporat din paharele de cristal de langa
A venit toamna.
A venit toamna.... atat de incet, incat i-am simtit parfumul.
Atat de incet se scurge vinul rosu din pocalele boabelor negre. Mireasma lasciva se prelinge in celulele confuze,
Am lasat sa curga cativa stropi. Le era sete. A trecut atata timp de la ultima picatura.
Aud un multumesc sters de razele puternice ale soarelui.
Lemnul e dur, inca. Imi mangaie palma cu aschiile
Am primit prima lovitura. M-a indoit. Am primit a doua lovitura. Nu m-am frant. Apoi a venit a treia lovitura. Dupa aceea a venit a patra. Apoi a venit a cincea. Dupa aceea a sasea. Apoi a venit a
Cumva mi se pare ca trenul meu a uitat sa porneasca.
Ma ploua printr-o spartura cinica din tavanul ruginit. Ma ased mai incolo. Se pare ca norul meu de ploaie ma urmeaza pretutindeni. Si
Coaboara Imparatul Ingerilor.
Am cautat sa-l intalnesc, dar mi s-a spus ca e prea devreme. Trebuie sa astept pana duminica. Da, mai am rabdare, am sa astept pana atunci. O sa il caut si o sa il rog
A intrat soarele in nori.
Sunt atat de aglomerate strazile din orasele pustii.
Tabloul atarnat neglijent de perete se misca dintr-o parte in alta, leganat de vant ca s-adoarma.
I se inchideau
Imi plange vioara pe umarul sterp.
Pe cel drept arde luna.
Cum e cand visezi? E ca atunci cand iti cotrobaie vantul prin buzunare?
Scriu pe intuneric si mi-e teama sa nu mi se incalece
Noaptea e atat de luminoasa in noaptea aceasta!
Am sentimentul prabusirii.
Am sentimentul cert al sfarsitului meu.
Ii simt aroma pe buzele arse.
Ma intorc in timp.
Pe atunci priveam cum apa
Acum o carte veche rasfoiesc....
Ma doare amintirea cand citesc...
O fila... alta fila... un desen...
E cartea nordicului Andersen!
Copil, citind-o, imi uitam de pranz
Si noaptea-n somn
Acum il inteleg perfect pe printul Maxentiu. Nu mai are nici un secret in fata mea. Nu il compatimesc si nici mila nu simt fata de el. Il inteleg si mi-e de ajuns.
Am inteles secretul vietii. Il
Dimineata mea e vesela. S-a odihnit.
Dimineata mea se priveste in oglinda si rade. E rumena in obraji si are ochii-n flacari.
Ii cresc aripioare sidefii si pluteste zambind.
E atragatoare
A fost odata ca niciodata. Asa cum niciodata nu a fost vreodata. Cuvinte alese, nespuse de guri ce au fost ascultate.
Un ramas-bun, plecand de nicaieri si indreptandu-se impacat pe calea aratata de
Nascut din haos cu propriile-i legi. Nescrise de creioane tocite pe pervazul scorojit.
Pierit in haos, necunoscand vreo lege.
Degradant sentiment al oxigenului omniprezent, omniscient. Invizibil,
Ploua iar peste orasul meu, iar mie mi s-a stricat umbrela. Neinteresant. Incercand sa ocolesc stropii de ploaie ce se incapatanau sa ma loveasca, ma gandeam la slalomul la care ma antrenez in scurta
Ploua iar peste orasul meu, iar mie mi s-a stricat umbrela. Neinteresant. Incercand sa ocolesc stropii de ploaie ce se incapatanau sa ma loveasca, ma gandeam la slalomul la care ma antrenez in scurta
Iarasi ploua iar eu sunt neputincioasa. Din nou ma arunc in neantul vorbelor afisate pe fiecare stalp rece si gri. Nu exista.
A fost. Poate nu va mai fi nicicand. Poate spectacolul s-a mutat in alt
E cald si e intuneric. Malurile s-au spart demult, lovind inconstienta castelelor efemere. Nu au mai ramas borduri de cladit, nici sperante din beton ofilit, intre pauze de masa interminabile.
S-a
Se ofilesc atat de repede ghioceii.
Prea repede.
E ca si cum s-ar ascunde. Vad lumea, trec din mana in mana, alegand apoi sa dispara.
Lase flori!
Lor cine le-a dat dreptul sa evadeze?!
Atat de
