Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnalthoughts

cetate

1 min lectură·
Mediu
Am lasat sa curga cativa stropi. Le era sete. A trecut atata timp de la ultima picatura. Aud un multumesc sters de razele puternice ale soarelui. Lemnul e dur, inca. Imi mangaie palma cu aschiile lui rebele. Nu curge sange. Nu al meu. Dar imbraca iarba, usa, zidurile, cu rosul lui magic, profund, dureros. Sange dulce pe zidurile tacute ale lui Holderlin. Ziduri care nu ii mai vorbesc, nu ii mai arata calea catre soare, umbra, flori. Sunt multe flori aici. S-au hranit cu sange si cu rugaciuni. Geamuri sparte acoperite cu zabrele ruginite. Nucul arunca o umbra rece, infinita. Cauza a fost sangele. Eu sunt efectul. Contingenta. Contingente sunt si picaturile ce au hranit spirite aride. Nu mai exista decat pilonul vertical al crucii. Cisnadioara, 18 mai 2002
064217
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
129
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Florea Ana-Maria. “cetate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florea-ana-maria/jurnal/18944/cetate

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

R
retras
Acest text nu e proza. Cel putin dupa canoanele teoretice. Dupa canoanele mele nu e nimic. Doar niste propozitii arucate.
Un vis ambiguu, pe care oricine dupa cateva pahare de vin l-ar putea posta.
textul acesta nu spune nimic.
dar nimic.
0
@cristian-munteanuCM
Din pacate textul nu are un parcurs bine definit. Sunt unele momente cand coboara in locuri comune si locuri in care urca spre verticalul spiritului.
Probabil ca acele geamuri sparte se carpesc si ele cu ce au... Aceasta este imaginea ce mi-a placut ( si m-a pus pe ganduri )cel mai mult.
Poate daca mai lasi sa treaca putintel timp peste el, sa se coaca, va iesi mai bine.
Insa simt ca este un tablou ce nu poate fi creat decat dintr-o singura tusa..
0
FA
Florea Ana-Maria
A trecut ceva timp de cand nu am mai comentat nimic, si nici peste textele mele nu m-am mai uitat, nu credeam sa mai fie ceva pe aici, insa am dat peste comentariul tau, perseu, dupa ce am scris ceva la tine... da-mi voie sa te lamuresc. Eram intr-o sambata la cisnadioara si am urcat in cetate. Mi-am adus aminte de oameni, ma gandeam cati oameni nu au pasit, nu au murit, nu au ras, au plans, pe aceeasi bucata de pamant pe care pasam eu, pe care scuturam scrumul tigarii. si mi-am adus aminte de vitoria lipan, cum, de cate ori inchina, picura catova stropi pentru morti. Aceea era ideea. Inchinam pentru sufletele pe care le simteam aproape, ca si cum aerul pe care il inspiram era alcatuit numai din ele. Din pacate, eu am inchinat cu ceai... Mi-am adus aminte de poezia lui Holerlin, "Halfte des Lebens" (Jumatatea vietii), de teama lui ca nu va mai gasi soare, flori, iar zidurile prea reci nu ii vor mai vorbi.
Textul meu nu a fost perceput asa cum as fi vrut eu sa fie insa eu m-am saturat sa fiu explicita, am inceput sa abordez putin din stilul lui Rilke, si al lui Holderlin... in sensul ca eu descriu, eu aduc imagini, putine trairi, dar care trairi ar trebui sa fie intuite, sau, mai bine, las la latitudinea cititorului sa simta ce doreste el.
Sunt obosita... ma retrag... noapte buna...
0
@cristian-munteanuCM
Cristian Munteanu
Din imaginile tale incerc sa simt ce vroiai sa spui.
Din pacate acestea (imaginile) sunt pline de suisuri si coborasuri.
Stii ce este ciudat: comentariu tau ( ce incerca sa-mi puna putina ordine in ganduri)mi-a placut mai mult decat textul.
Si asta pentru ca nu mai simteam pumnale ce se plimbau prin carnea mea. Nu mai simteam decat tristetea ce spera.
0
@giovanni-frassinetiGF
pt Costel:Ai fost prea dur!Nu poti sa intelegi ce simte persoana cind scrie.Ea incearca sa trimite un semnal,dar poate nu este clar pt toti,depinde de fiecare persoana ce ginduri are si ce suflet.Cu asta nu am vrut sa te reprosez.
pt Lacrima:acelasi stil de poezie(bineinteles),tot cu suferinta in sufletul tau mare si dulce.
0
RI
Radu Ionescu
de acord cu perseu comentariul tau e mai profund...
0