Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnalthoughts

lasa!

1 min lectură·
Mediu
E cald si e intuneric. Malurile s-au spart demult, lovind inconstienta castelelor efemere. Nu au mai ramas borduri de cladit, nici sperante din beton ofilit, intre pauze de masa interminabile. S-a sfarsit totul, incepand cu un cuvant, fara prepozitie, prefix sau sufix. Fraza a imbatranit zburand. Aripi de rezerva nu exista. Nici furtuni inchiriate de plictisiti... incurabili... Urgenta nu mai exista. A fost uitata intr-o incapere cu peretii scorojiti. Nu, nu picta in albastru... lasa totul asa cum a fost... invizibil.
034056
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
81
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Florea Ana-Maria. “lasa!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florea-ana-maria/jurnal/16700/lasa

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@luminita-suseLS
Distincție acordată
Luminita Suse
Splendid. E un poem albastru...
0
@zareh-araZA
Zareh Ara
Oriana, de ce nu explici puțin de ce ți se pare ție acest text un \"poem suberb\". Dacă pe lângă steluță ai explica de ce o oferi poate mi-aș da seama de ce acorzi steluță unui text (asta în mod general). \"Superb\" este o explicație, vorba logicii, necesară dar nu și suficientă.
0
@luminita-suseLS
Luminita Suse
Așadar, să mă explic. Dar oare ce am simțit eu citind aceste gânduri este ceea ce simte alt suflet cititor? Să analizez critic textul?... Dar ce, un text literar e o substanță pe care o pot pisa într-un mojar și recompune într-o epubretă, pot să-i aflu exact elementele componente cu ajutorul unui spectograf stelar, sau pot să-i aflu adâncimea în timp cu metoda de datare C14? Da, ai ghicit, nu mă pricep să fac critică literară dar pe Lacrima o citesc de mult și știu că acest text care nu e încărcat cu puncte de suspensie, ca altă dată, reprezintă un progres. M-am oprit după fiecare punct și m-am gândit, nu la ce vrea să spună exact ci cât de familiare îmi sunt senzațiile și sentimentele ce mi le sugerează. Apoi am recitit întregul text cântat și mi-a apărut ca un poem adevărat, o lacrimă albastră ce a îmbătrânit într-un decor invizibil. Am mai murit o dată de o mare tristețe.
Am înțeles desigur de ce ești supărat. Am sfărâmat o stea visând lângă orgă când la pian cânta un gând după o partitură de suflet. Iertare, nu știu cum aș putea repara această greșeală.
0