Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnalthoughts

lasa!

1 min lectură·
Mediu
E cald si e intuneric. Malurile s-au spart demult, lovind inconstienta castelelor efemere. Nu au mai ramas borduri de cladit, nici sperante din beton ofilit, intre pauze de masa interminabile. S-a sfarsit totul, incepand cu un cuvant, fara prepozitie, prefix sau sufix. Fraza a imbatranit zburand. Aripi de rezerva nu exista. Nici furtuni inchiriate de plictisiti... incurabili... Urgenta nu mai exista. A fost uitata intr-o incapere cu peretii scorojiti. Nu, nu picta in albastru... lasa totul asa cum a fost... invizibil.
034.254
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
81
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Florea Ana-Maria. “lasa!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florea-ana-maria/jurnal/16700/lasa

Comentarii (3)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

Distincție acordată
@luminita-suseLSLuminita Suse✓
Splendid. E un poem albastru...
0
@zareh-araZAZareh Ara✓
Oriana, de ce nu explici puțin de ce ți se pare ție acest text un \"poem suberb\". Dacă pe lângă steluță ai explica de ce o oferi poate mi-aș da seama de ce acorzi steluță unui text (asta în mod general). \"Superb\" este o explicație, vorba logicii, necesară dar nu și suficientă.
0
@luminita-suseLSLuminita Suse✓
Așadar, să mă explic. Dar oare ce am simțit eu citind aceste gânduri este ceea ce simte alt suflet cititor? Să analizez critic textul?... Dar ce, un text literar e o substanță pe care o pot pisa într-un mojar și recompune într-o epubretă, pot să-i aflu exact elementele componente cu ajutorul unui spectograf stelar, sau pot să-i aflu adâncimea în timp cu metoda de datare C14? Da, ai ghicit, nu mă pricep să fac critică literară dar pe Lacrima o citesc de mult și știu că acest text care nu e încărcat cu puncte de suspensie, ca altă dată, reprezintă un progres. M-am oprit după fiecare punct și m-am gândit, nu la ce vrea să spună exact ci cât de familiare îmi sunt senzațiile și sentimentele ce mi le sugerează. Apoi am recitit întregul text cântat și mi-a apărut ca un poem adevărat, o lacrimă albastră ce a îmbătrânit într-un decor invizibil. Am mai murit o dată de o mare tristețe.
Am înțeles desigur de ce ești supărat. Am sfărâmat o stea visând lângă orgă când la pian cânta un gând după o partitură de suflet. Iertare, nu știu cum aș putea repara această greșeală.
0