Zareh Ara

D-ale împărăției Alexandru Narcomanu mi-a spus odată că Malcolm McDowell s-a pișat pe el de râs când a văzut ce a ieșit din Caligula lui de parcă atmosferele de porno-ambiental ar fi o

în jurul orașului meu crește o floare despre care se spune că babele o folosesc la descântece se spune că babele o mestecă în gură și o scuipă în urma aceleia ce n-a iubit măcar o singură dată în

astăzi s-a dat dezlegare la sentimente să tragem cu arcul unul în altul adică tu nevăzuta și eu necunoscutul. cine țintește din prima alege de care parte a lumii să ne prindem de mâini prin ce

atâta timp cât am să-ți accept culoarea ochilor rotindu-se la fiecare geamăt deasupra noastră să nu curgă cerul ăsta în pante să n-am motiv să mă prăbușesc în altă lume nimic nu-i

I. deasupra cerurilor mi-ai scăpat mereu printre degete amețită de-atâta vânt de primă vară așternută ca din senin pe piepturile noastre ridicate înspre soare ca în fiecare an cu eclipsă de

am sosit de curând pe meleagurile unde nu ninge niciodată ne-am înfipt rădăcini uriașe de câte ori încercăm să ne desprindem cădem sub pământ printre tuneluri zidite prin palme nu ni s-au scurs

am chef să dansez în seara asta să mă strivesc în aglomerație ca de un zid vopsit cu salivă de câte ori muzica o să-mi asculte pașii o să-mi percepi atingerea din gheață și-atunci ai să te lingi

de după oglinzi am inventat mereu imaginile propriilor mele vedenii să nu mai disting între alb și negru până când nu voi simți pe frunte mângâierile înghețate ale celorlalte tărâmuri de unde

de când pământurile au început să se amestece unele în brațele altora să se piardă disonant orice rațiune de limbă să dispară în neant așa cum ne-am fi cunoscut vreodată dacă n-am fi fost

dragă prietenă am vrut să-ți povestesc despre scrisori să-ți descriu fiecare literă așternută pe foaie alfabet inventat cu migală de ceasornicar acolo unde timpul nu curge niciodată înțepenit

anumite povești se nasc din frică din acea frică de a nu mă trezi vreodată înconjurat de o insulă pustie undeva departe în mijlocul oamenilor o prea puternică frică de solitudine mă

draga mea străbat de luni de zile aceste mări învolburate deasupra unui pește uriaș mi-am construit din dorință de tine scut împotriva umbrelor norilor ce-mi zâmbesc amar cu dinți de