A mestecând zăpadă
uite cum cade spun uite cum îți cade ceara pe frunte o lași să cadă cum o lași cu teamă prin buze ignori și săruți mai degrabă taci decât uiți uite cum îți cade mâna din trup în
ZAZareh AraFloare de iunie
în jurul orașului meu crește o floare despre care se spune că babele o folosesc la descântece se spune că babele o mestecă în gură și o scuipă în urma aceleia ce n-a iubit măcar o singură dată în
ZAZareh AraSemn de foc
astăzi s-a dat dezlegare la sentimente să tragem cu arcul unul în altul adică tu nevăzuta și eu necunoscutul. cine țintește din prima alege de care parte a lumii să ne prindem de mâini prin ce
ZAZareh AraNimic nu-i imposibil
atâta timp cât am să-ți accept culoarea ochilor rotindu-se la fiecare geamăt deasupra noastră să nu curgă cerul ăsta în pante să n-am motiv să mă prăbușesc în altă lume nimic nu-i
ZAZareh AraScurt-metraje
I. deasupra cerurilor mi-ai scăpat mereu printre degete amețită de-atâta vânt de primă vară așternută ca din senin pe piepturile noastre ridicate înspre soare ca în fiecare an cu eclipsă de
ZAZareh AraAcasă
am sosit de curând pe meleagurile unde nu ninge niciodată ne-am înfipt rădăcini uriașe de câte ori încercăm să ne desprindem cădem sub pământ printre tuneluri zidite prin palme nu ni s-au scurs
ZAZareh AraDin inima primului anotimp
am chef să dansez în seara asta să mă strivesc în aglomerație ca de un zid vopsit cu salivă de câte ori muzica o să-mi asculte pașii o să-mi percepi atingerea din gheață și-atunci ai să te lingi
ZAZareh AraFata roșie
de după oglinzi am inventat mereu imaginile propriilor mele vedenii să nu mai disting între alb și negru până când nu voi simți pe frunte mângâierile înghețate ale celorlalte tărâmuri de unde
ZAZareh AraMirajul unei mici revoluții
de când pământurile au început să se amestece unele în brațele altora să se piardă disonant orice rațiune de limbă să dispară în neant așa cum ne-am fi cunoscut vreodată dacă n-am fi fost
ZAZareh AraPagină din jurnalul unei veșnicii
dragă prietenă am vrut să-ți povestesc despre scrisori să-ți descriu fiecare literă așternută pe foaie alfabet inventat cu migală de ceasornicar acolo unde timpul nu curge niciodată înțepenit
ZAZareh AraScrisoare dinspre centrul pământului
anumite povești se nasc din frică din acea frică de a nu mă trezi vreodată înconjurat de o insulă pustie undeva departe în mijlocul oamenilor o prea puternică frică de solitudine mă
ZAZareh AraA treia scrisoare către centrul pământului
draga mea nu-ți poți închipui prin câte am trecut de când ți-am scris ultima dată parcă a fost o veșnicie și totuși sunt în viață gonind spre tine ca un nebun fără oprire ca niciodată sunt atât
ZAZareh AraA doua scrisoare către centrul pământului
draga mea străbat de luni de zile aceste mări învolburate deasupra unui pește uriaș mi-am construit din dorință de tine scut împotriva umbrelor norilor ce-mi zâmbesc amar cu dinți de
ZAZareh AraPrima scrisoare către centrul pământului
draga mea pornesc pe urmele tale fără să știu cât de mult sau de puțin ne răspunde pământul atunci când îl străbatem cu picioarele goale și cu inima plină de speranța celui mai mic
ZAZareh AraDe dincolo de munte
Bine te-am găsit De dincolo de munte Mai exact Dincolo nu e nici un munte Cu care să te acopăr Când vor veni iernile În fiecare noapte cu lună plină După ce ne-om fi spălat păcatele În apa
ZAZareh Ara