Pagină din jurnalul unei veșnicii

dragă prietenă am vrut să-ți povestesc despre scrisori să-ți descriu fiecare literă așternută pe foaie alfabet inventat cu migală de ceasornicar acolo unde timpul nu curge niciodată înțepenit între atâtea sunete despre cum ar fi arătat universul fiecăruia construit prin trepte succesive de existență a strigătului a urletului a fiecărei răbufniri de speranță sau deznădejde măști desenate să ascundă adevăratul chip al singurătății. cum aș putea să-ți explic nevoia și ura de cuvinte atunci când îți ascunzi frica în spatele unor personale destăinuiri acolo unde fericirea sau tristețea se completează reciproc refuzând să ierte cel mai mic pas greșit al îndepărtatelor călătorii închizându-se pentru totdeauna în paginile deșarte ale fiecărei amintiri despre cum ar fi fost dacă... am ezitat să-ți redau povestea adevăratelor rotații în jurul pământului aidoma astrelor născute în patru elemente de câte patru ori amestecate în tot atâtea colțuri de parcă mi-aș fi dorit să așez tot universul într-o ladă mucegăită din podul casei mele de-acolo de unde m-am închipuit de-atâtea ori creator al propriei mele lumi ascunsă undeva din umbra imposibilei realități. și totuși rămân aici pentru totdeauna completând virtual albele foi ale unor pagini de jurnal către tine sau dinspre mine cel care împreună cu moartea voi trăi veșnic numai prin amintiri.