Din inima primului anotimp

am chef să dansez în seara asta să mă strivesc în aglomerație ca de un zid vopsit cu salivă de câte ori muzica o să-mi asculte pașii o să-mi percepi atingerea din gheață și-atunci ai să te lingi pe sâni ca într-o răsucire printre coapse sau ai să spargi oglinzile cu țeasta n-ai visat de peste tâmple ți-ai plâns mereu cu picături din lapte. am chef să îmbrățișez statuile ce se sărută să mă unesc din piatră să mă conserv sub carapace născând ceruri deschise și ochi imenși de fluturi acele creaturi gigantice din ceață ce ne-ar purta departe de fosile să fiu călcat pe cap aș vrea să mă sting roșu întotdeauna amestecat în tine. mi-e dor să mă arunc cu disperare între catifelate brațe de zei mi-aș aminti mereu silabisindu-mi orele de veghe în limba piticilor de pluș vuuuuu de câte ori să poți zbura prin pământuri sau dintr-o scorbură în alta de o mie de ori să cad de pe altar căutând prin noroi un fir din părul tău cu care să te farmec pe ascuns din nebunie. amprenta ta o port sub limbă când vreau să cânt nu mă mai satur de durere și-atunci mă iau la întrecere cu melcii sub piele de țestoasă adorm prin sunete celeste adulmecând mirosul tău de nefirească iarnă asupra a șase poduri să mă arunc în râuri tu să nu taci vreodată în semn de înțelepciune genele tale mi-au înghețat sub pleoape. de-atunci îți scriu într-una din zăpadă să îmi atârn aceste rânduri sub cocoașă în așteptarea unei mușcături letale cu furie să mă drogheze pentru încă o viață. răcnind la nopțile de vară te-ai născut dintr-o clepsidră presărată cu ninsoare.