Texte în proză

Două turnuri aproape gemene. Diferite precum soarele și luna, doi aștri tăcuți și morți. Două turnuri aproape gemene își leapădă umbra ce-apasă greu acoperișurile ponosite. Case vechi și rupte,

Ma ploua. Praful se scurge de pe rafturi. Bolnavul isi saluta soarta cu un geamat. Nu are nici un motiv sa planga. Nu mai plangi atunci cand boala iti este singurul remediu. Simte cum se sparge.

Cumva mi se pare ca trenul meu a uitat sa porneasca. Ma ploua printr-o spartura cinica din tavanul ruginit. Ma ased mai incolo. Se pare ca norul meu de ploaie ma urmeaza pretutindeni. Si

A intrat soarele in nori. Sunt atat de aglomerate strazile din orasele pustii. Tabloul atarnat neglijent de perete se misca dintr-o parte in alta, leganat de vant ca s-adoarma. I se inchideau

Imi plange vioara pe umarul sterp. Pe cel drept arde luna. Cum e cand visezi? E ca atunci cand iti cotrobaie vantul prin buzunare? Scriu pe intuneric si mi-e teama sa nu mi se incalece

Dimineata mea e vesela. S-a odihnit. Dimineata mea se priveste in oglinda si rade. E rumena in obraji si are ochii-n flacari. Ii cresc aripioare sidefii si pluteste zambind. E atragatoare

A fost odata ca niciodata. Asa cum niciodata nu a fost vreodata. Cuvinte alese, nespuse de guri ce au fost ascultate. Un ramas-bun, plecand de nicaieri si indreptandu-se impacat pe calea aratata de

Nascut din haos cu propriile-i legi. Nescrise de creioane tocite pe pervazul scorojit. Pierit in haos, necunoscand vreo lege. Degradant sentiment al oxigenului omniprezent, omniscient. Invizibil,

Se ofilesc atat de repede ghioceii. Prea repede. E ca si cum s-ar ascunde. Vad lumea, trec din mana in mana, alegand apoi sa dispara. Lase flori! Lor cine le-a dat dreptul sa evadeze?! Atat de

Farul s-a stins, iar marea doarme... Nu mai loveste acum malul perfect cladit din pietre sfaramate. Durerea acestora a fost inghitita de spuma valurilor, gonita de tipatul pescarusilor. E inalt

O scrisorica de amor, lasata pe pervazul unei ferestre catre neant. Uitata de expeditor, returnata destinatarului, deoarece ochiul geamului nu a fost gasit. Un cuvant de inceput, intr-o cerere

Tot cad...de atata vreme. Sunt tot afara, ma uit curioasa inauntru si te vad; e curios cum, de fiecare data, vederea ta imi cauzeaza sentimente contradictorii. A fost doar o clipa, si ai

It was raining, again- it was normal and expected. Thoughts were sailing through the rain, trying not to get wet, not to be stopped by the strong,wicked clouds. It was the kind of night in which

Astepta sa intre pe usa, sa se bucure, sa mimeze in continuare somnul, si sa il lase sa o sarute, pentru a-i reveni apoi culoarea in obraji, pentru a-i admira ochii asemeni smaraldului...pentru a-l

\" Aici e? Nu, nu e! Dar aici, in spatele acestei crengute ofilite? Nu, nu e nici aici!\" Suparat, melcul cauta mai departe, obosit, tarandu-si trupul alunecos din ce in ce mai anevoie; cu cat

Poate era prea tarziu. Poate a asteptat prea mult. In mod sigur nu a vazut ceea ce cauta, desi s-a straduit sa strapunga intunericul. Era mai bine asa, oare? Deja nu mai conta... Oamenii

A sunat un clopotel. Se parea ca un inger isi primea aripile. Parca asa i-a fost promis. Se uita in stanga, in dreapta, se uita in oglinda, chinuindu-se sa isi vada spatele, sa ghiceasca locul

\" Just another manic monday... Wish it were sunday....\". Cenusareasa matura harnica bucataria si se intreba cu ce a pacatuit...a citit multe povesti in care fetele frumoase, harnice,

Stergea obosita paharele, intrebandu-se daca intr-adevar isi merita soarta, oare chiar gresise atat de mult?? Multa lume, prea multa pentru gustul ei; i se parea ca totul curge atat de lent,

Ar fi putut sa se tina cu mainile de acei asa-zisi pereti, insa i se pareau prea instabili pentru a-i fi de vreun ajutor. Mai exista o varianta: sa tipe cat il tineau plamanii, in speranta ca

Privind inmarmurit valul, incerca sa priceapa cum de acesta ii stia numele, cum de ii stia povestea...nu gasea raspunsurile. Auzea chemarea, auzea indemnul si nu il credea adevarat....simtea

Sunt aici, in spatel tau...cad in urmele pasilor tai si ma pierd in umbra saruturilor purtate in amintiri. Am uibit tot ce a fost de urat...am pasit in fiecare prapasite a cuvintelor tale, am

Au inceput sa ma obsedeze petalele ochilor tai...ti-am spus, te-ai suparat...Nu ai inteles cat de important este pentru mine sa ma oglindesc in privirea ta. M-am pierdut din nou si mi-e teama sa

Stai in sala de asteptare....iau o carte si incerc sa gasesc un sens cuvintelor ce se amesteca in raza mea vizuala...aproape reusesc, dar apoi: \" Nu iti dau mingea,trebuie sa mergi mai in spate si