Proză
sangeriu
3 min lectură·
Mediu
Privind inmarmurit valul, incerca sa priceapa cum de acesta ii stia numele, cum de ii stia povestea...nu gasea raspunsurile.
Auzea chemarea, auzea indemnul si nu il credea adevarat....simtea fieare vis spulberat si transformat intr-o spuma fina, efemera, dar vie. Ar fi vrut si el sa simta venele pline de acel sange, insa stia ca ar fi insemnat moartea pentru el. Sa fi fost acesta raspunsul? Ar trebui sa caute un adapost, sa nu mai lase lacrimile sa ii imapienjeneasca ochii, sa incerce sa asculte ceea ce ii sopteau bulele de oxigen ce se spargeau de mal.
Ar fi vrut sa le vorbeasca...sa le reproseze ca nu il cunosc, poate ca l-au parasit si ca il pedepsesc acum pentru tot acel timp pe care el l-a petrecut departe, atat de departe...totul a fost dat uitarii...el nu a mers la scoala lor, nu a stiut ca spiritul lui va daiunui, ca rugaciuni fierbinti se inaltau pentru el, ca nu trebuia sa ii fie teama atunci cand isi simtea corpul atat de slabit. Sa nu lase frica sa il imbrace, sa preia controlul asupra lui....nu stia ca toate acestea sunt trecatoare, dar ca el, ceea ce se afla inauntrul lui, avea sa fie un martor tacut, mut si orb.
Un martor ce avea sa duca de mana dreptatea, justitia...cea oarba....avea sa o conduca spre lumina, spre acea licarire ce nu poate fi ajunsa nicicand.
Ar fi vrut sa strige la cer! Sa reproseze tuturor ca nu i-au spus nimic! L-au lasat sa se chinuie singur! Nici macar o veste....nu l-au lasat nici macar sa intrezareasca speranta....
Iar acum....acum, fiul ratacitor se intorsese....iar tatal lui facuse sacrificiul suprem pentru a sarbatori intoarcerea lui...il tinuse de mana....si isi luase adio.
Trebuia sa creada el acum ca totul era inspre bine, ca avea sa il vada in fiecare frunza, ce paraseste plina de curaj seva datatoare de viata? Ca il va simti in fiecare flacara vinetie care il va incalzi atunci cand va tremura de teama??
Dansul nebun nu inceta niciodata, simtea adrenalina in el si nu credea ca se va termina vreodata! Oare facea el parte din acest popor? Unul care il primea cu bartele deschise, mangaindu-l cu vorbe care, poate, numai lui i se pareau goale, fara sens si fara adevar.
Spune-mi ce vei face acum.....se intreba singur...si nu putea sa isi raspunda...avea sa se lase condus de ritmul salbatic, nebun si trecator...atat de treator incat simtea spaima rece cum aluneca sinuos pe spatele lui.
Ar fi vrut sa cheme lumea sa admire ceea ce omorase! tardiv...nu aveau sa mai recunoasca nimic.
Atunci...isi pleca pletele...lasa apa sa ii curga pe frunte...isi privi chipul in oglinda ei tremuranda....si ii sopti...Nu m-ai cunoscut niciodata; de ce ma privesti acum?? de ce ma intrebi, de ce ma judeci....de ce ma iubesti?
priveste-ma....priveste-ma atent....
Sunt doar un om....cu pielea sangerie....ce s-a intors...a murit....dar,...s-a intors!
032202
0

In al doilea rand, eu scriu numai din internet-cafe-uri, astfel incat,se intampla foarte des sa dau de tastaturi foarte naspa, iar daca banii nu imi permit sa stau suficient de mult, incat sa verific cu maximum de atentie textele pe care le scriu(mie imi e imposibil sa ma concentrez foarte bine, atunci cand stiu ca in doua minute trebuie sa ies de la calculator), in plus, mai am si mail, etc, mai las loc si greselilor.
Pentru gresala cu \"dona andrelina\" mi-am cerut deja scuze, dar, poate nu ai vazut asta, si ai lovit necrutator.
Daca era atat de intima poezia de ce nu ai deselectat,pentru a interzice comentariile??...lasa, nu raspunde. Am observat ca ai foarte multa furie in tine, am spus-o si am repetat-o acum. Ai vut ocazia sa ma ajuti sa aplanam comflictul, insa nu ai putut,sau nu ai vrut, pentru ca ai observat cat de citit ai devenit! Poate ma insel, poate gresesc din nou, poate isi arata din nou incultura coltii:), asa o fi, insa, cum \"erare humanum est\" nu si-a pierdut inca actualitatea la mine, si poate la multi altii(probabil la tine nu), inclin sa cred ca imi vor fi iertate majoritatea greselilor, daca nu de catre tine, macar de catre altii!
Se pare ca trebuie sa plec acum, insa raman cu un gust amar...si cu o unda de speranta.
Sincer, d-le Guzgan(da, am observat ca am alternat modurile de adresare), m-ai dezamagit profund, mai ales ca am citit ca editorul nu ti-a publicat un comentariu, facand si aluzie la ceea ce scria acolo! Daca tu fiind cel cult, iar eu cea inculta, atunci, scuza-ma, dar nu vreau nicicand sa \"urc\"la nivelul tau!
Cu asta am incheiat....si, sper din tot sufletul sa va maturizati, inainte sa fe prea tarziu!
P.S. Ai putea sa aplici noua(aparuta acumcaiva ani buni)regula gramaticala care a introdus i-ul din a(din pacate nu am tastatura cu caractele romanesti), anume, nu se scrie \"decit\", \"cind\", ci \"decat\", si \"cand\". Te-ai grabit sa dai cu critica, dand numai cu \"nimereaua\"; daca nu ma insel, din nou (a cata oara??), atunci, cand spui \"spre\" este permis sa spui si \"inspre\"! Sau, daca spui ca mergi spre casa, nu poti sa spui ca mergi si inspre casa?? Daca te indrepti spre viitor, nu poti sa spui ca te indrepti inspre viitor, respectiv iti orientezi privirea spre sau inspre viitor??? Ma rog, asa va fi, cum spui dumneata!
Cu drag, a dv. Florea Ana-Maria.