Proză
batranete
1 min lectură·
Mediu
A fost odata ca niciodata. Asa cum niciodata nu a fost vreodata. Cuvinte alese, nespuse de guri ce au fost ascultate.
Un ramas-bun, plecand de nicaieri si indreptandu-se impacat pe calea aratata de indicatorul prafuit.
Un ramas-bun pe marginea unui cavou vesel,impodobit cu flori de primavara.
Un ramas-bun fara sens, noima... finalitate.
Ironica nestiinta si jovialitate...
Lacrimi cerute de imprejurari prestabilite de generatii trecute.
Un ramas-bun inerent... era normal... a fost batran.
003325
0
